Balak, care se astepta ca profetul sa profereze un blestem si
nu sa binecuvanteze inamicul, era foarte suparat de ceea ce auzise.
Cu toate acestea, s-a dus cu prezicatorul mai departe, la al doilea
loc de sacrificiu, Muntele Pisgah, de unde se vedea toata tabara
Israelului. Spre iritarea lui Balak, Balaam a vorbit din nou in
favoarea israelienilor, de asta data laudandu-i chiar si mai mult.
El a comparat puterea lor cu aceea a unui leu, spunand: „Aveti
grija, acest popor se va ridica precum o leoaica si ca un leu se va
inalta; nu va sta culcat cat timp mananca prada si bea sangele
jertfei”. Auzind aceasta a doua prevestire, Balak s-a rugat de
profet sa nu mai spuna nimic. Dar Balaam a zis ca trebuie sa-si
indeplineasca promisiunea. Cei doi s-au dus apoi pe Muntele Peor,
care era orientat tot catre tabara israelienilor si acolo Balaam
si-a rostit cea de-a treia prezicere, care se referea la
fertilitatea perpetua a solului Israelului. In acest moment, Balak
a fost cuprins de furie si a incercat sa-l alunge pe prezicator,
dar s-a simtit de-a dreptul zdrobit cand Balaam i-a impartasit
ultima si cea mai cumplita dintre profetiile sale. In aceasta
vorbea despre ridicarea israelienilor si despre victoria lor
iminenta asupra Moabului si a popoarelor invecinate, edomitii si
chenitii. Zguduit de ceea ce auzise, Balak i-a permis profetului sa
se intoarca la el acasa, unde, la varsta de 33 de ani, a fost ucis
cu pietre, ars de viu, strangulat si decapitat pentru numeroasele
lui fapte reprobabile. Tinand seama de cele auzite, Balak a pus
capat agresiunii impotriva Israelului. Cu toate acestea, profetia
lui Balaam s-a adeverit mai tarziu, caci Moabul a cazut in mainile
imparatului David al Israelului. Nu numai ca prezicerile lui Balaam
au fost in intregime exacte, dar calitatile lui remarcabile au
exercitat o influenta decisiva asupra actiunilor unuia dintre cei
mai puternici conducatori ai lumii.