Bugetarea partidelor politice face parte dintr-o afacere care încalcă libertatea de asociere, respectiv diferențierea accesului la exprimare publică.

Curtea de Conturi a României, ANAF-ul, Parchetul, instanțele de contencios administrativ și fiscal sunt ținute la o distanță inadmisibilă față de circuitul banilor publici nu numai în ministere, dar și în ceea ce privește partidele politice.

Gargara de la televiziuni prin interpuși este susținută din bani publici printr-o legalizare a frățiilor grupurilor de criminalitate socio-politică.

Numai în ultimii doi ani, PNL și PSD, au cheltuit 26 de milioane de euro pentru “presă”, în condițiile în care instituții de maximă utilitate, nu a primesc un leu de la stat pentru comunicare și implementare a unor sisteme privind informațiile publice.

Desigur, legea privind partidele politice din România este neconstituțională prin simpla existență a finanțării de la buget a acestora, dovedindu-le, dacă mai era nevoie, încă o dată, drept partide-stat.

Cazurile de cumpărare a opiniei pe bani publici, și chiar privați, se înscriu în veritabile acte de corupție, partidele politice românești care ar trebui să funcționeze strict din cotizații, donații, și acestea verificate prin prisma legii.

Directiva europeană, prin care statele vor fi obligate să aplice standardele transparenței circuitului banilor publici între trusturile media și partidele politice, ar putea obliga România la anularea acestor fonduri.

In condițiile în care guvernul angajează continuu, în numele cetățenilor români, împrumuturi suprapuse pe zeci de ani, finanțarea partidelor și secretomania utilizării banilor publici fac parte din subminarea statului.

Cotidianul RO