Dupa ce ne-am cazat, am luat-o la pas spre centrul orasului. Prin Bansko trece un rau, Glazne, care imparte orasul in doua, ceva in genul Dambovitei la Bucuresti.
Orasul este in proportie de 80% mort in perioada asta, doar cateva magazine fiind deschise. Insa restaurante, baruri si terase gasesti peste tot. Un restaurant specific bulgaresc este mehana, unde se poate manca tot felul de specialitati bulgaresti si macedonene. Este plin de mehane in Bansko. Atentie insa, preturile sunt mai mari decat in restul locurilor.
De exemplu, noi ne-am oprit la o mehana, am comandat o “spaga” (un platou lung de un metru cu tot felul de bunatati pe el) care in meniu costa 35 leva. Insa chelnerul pur si simplu nu vroia sa ne aduca doar asta, incercand sa ne convinga sa mai luam si nu stiu ce garnituri care sa duca totalul la 80 leva. Vazand ca nu putem sa scapam, ne-am ridicat si am plecat
Am mancat 20 metri mai departe la o terasa normala un platou cu carne de pui, porc, miel si un “kebapce” plus cartofi prajiti cu branza cu 20 leva.
Centrul Bansko-ului este reprezentat de o alee pietonala, cu masute pe margine unde se serveste pizza, sucuri, hamsie prajita si porumb fiert. Preturile sunt mult mai mici decat in Romania. O pizza mare este doar 5-6 leva.
Mergand mai departe pe aleea asta ajungem intr-un parc micut unde acum erau campati niste englezi care faceau o serbare campeneasca ceva.
Stradutele din Bansko sunt stramte, casele sunt in mare parte vechi, traditionale, de fapt tot orasul in afara de partea noua, cu hoteluri este construit in felul asta. Regulile de circulatie nu se respecta. Se merge pe oriunde, numai pe banda ta nu.
A doua zi am plecat spre Vihren Hut.