La 97 de ani, Benjamin Ferencz este ultimul procuror în viață care a asistat la unul dintre procesele referitoare la genocidul din Nürnberg. Cei 22 de ofițeri naziști responsabili pentru moartea a peste un milion de oameni nu ar fi fost aduși niciodată în fața justiției dacă nu era el, notează cbsnews.com.

Ofițerii făceau parte dintr-o unitate numită „Einsatzgruppen“, iar treaba lor era să fie alături de armata Germaniei în timp ce aceasta invada Uniunea Sovietică, în 1941, și omora comuniști, țigani și evrei. Ben Ferencz este de părere că „războiul îi face pe oameni să își piardă decența“, astfel că și-a petrecut aproape întrega viață muncind la cazuri ce vizau crimele de război. Ben Ferencz a fost unul dintre procurorii cazului numit pe atunci de presă „cel mai mare proces de crimă din istorie“. Un grup de ofițeri naziști a fost acuzat că a comis crime în afara lagărelor de concentrare, omorând peste un milion de bărbați, femei și copii.
Toți cei 22 de ofițeri au fost găsiți vinovați, iar patru dintre ei, printre care și Otto Ohlendorf, ofițerul comandant, au fost spânzurați.

„Văd progresul în oameni“

El a înființat o sală de judecată în 1988, numită Hague, asemănătoare cu cea de la Nürnberg. Este o legendă în lumea dreptului internațional și continuă și în prezent să facă donații către Inițiativa Prevenției Genocidelor, la Muzeul Holocaustului. Benjamin Ferencz nu numai că a scris o pagină notabilă în istoria secolului XX, însă are și un mesaj pentru generația actuală: „Nu sunt un idealist, sunt realist. Văd progresul și este unul remarcabil. Uitați-vă la emanciparea femeii, la căsătoriile între aceleași sexe. Asta e realitatea de acum. Lumea se schimbă și nu trebuie să disperați pentru că un anumit lucru nu s-a mai întâmplat până acum. Și în trecut era la fel, se întâmpla ceva nou și vedeai ce faci la fața locului“.

Benjamin Berell Ferencz s-a născut pe 11 martie 1920. Este un avocat american originar din Transilvania, România. A fost anchetator al crimelor de război naziste după cel de-al Doilea Război Mondial și procuror-șef al armatei Statelor Unite la procesul grupului Einsatzgruppen. Între 1985 și 1996 a fost profesor de drept internațional la Universitatea Pace din New York. Experiențele pe care le-a trăit imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și-au pus amprenta asupra lui, fapt pentru care a început să lucreze la cea mai mare instanță la nivel mondial în cazuri de crime împotriva umanității și de război. A publicat, de asemenea, mai multe cărți pe această temă. Încă de la prima sa carte „Definirea agresiunii internaționale – căutarea păcii mondiale“, scrisă în 1975, acesta a susținut înființarea unei astfel de curți internaționale.