Greu mi-am facut curaj sa scriu… Nu stiu de ce.. sau stiu… Am spus inca de la bun inceput ca scrisul pe acest blog a fost o terapie pentru mine si in momentul in care am ajuns la un nivel sub cel de la care am pornit, cumva am evitat sa ma privesc in ochii sufletului. M-am evitat.. si cel mai la indemana mi-a fost sa nu mai scriu. Nu judecati! Important ca ca suntem si am fost bine. Copiii sunt sanatosi, barbatu’ inca n-a fugit ? … Acel „ne-bine” a fost al meu. … Nu am fost multumita de mine, de altii.. Am experimentat mult, dar am si invatat mult in aceasta perioada… Am invatat ca daca nu exista multumire pe toate planurile, nu e bine. Nu pentru mine. Am invatat ca eu nu pot sa ma ma delimitez complet de viata profesionala si am invatat ca inca imi […]