”În Iordan Botezându-Te, Doamne, s-a descoperit închinarea Treimii. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit, numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a confirmat întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.
Te-ai arătat în lume, Cel Ce ai creat-o, ca să luminezi pe cei ce se aflau în întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie. Pentru păcătoşi şi vameşi, pentru călăuzirea milei Tale, Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde S-ar fi arătat Lumina Ta, dacă nu celor ce se aflau în întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.
Fundul adâncului l-a descoperit, iar pe uscat pe ai Săi i-a trecut, acoperindu-i pe potrivnici, Domnul, Cel Tare în războaie, că S-a preaslăvit. Pe Adam, cel stricat, iarăşi îl reînoieşte în apele Iordanului, iar capetele diavolilor, celor ascunşi, le zdrobeşte Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a preaslăvit.
Îmbrăcându-Se cu Focul fără materie al Dumnezeirii în trupul materialnic, Se acoperă cu apa Iordanului, Domnul, Ce S-a Întrupat din Fecioară, că S-a preaslăvit. Cel Ce curăţă păcatele oamenilor, împreună cu aceştia S-a curăţit în Iordan, cu care voind S-a asemănat, rămânând Ceea Ce era şi pe cei din întuneric îi luminează Domnul, că S-a preaslăvit. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului.