De cateva zile ma tot urmareste gandul ca au trecut zece ani de la terminarea liceului si nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul. Parca ieri se intampla si totusi astazi, atat eu cat si fostele mele colege, suntem femei maritate cu copii. Nu stiu, dar parca traim cu senzatia ca suntem vesnici si ca timpul nostru este nelimitat, insa el chiar trece, nu se opreste in loc pentru nimeni si nimic. Este foarte important sa ne bucuram de prezent, de clipa de fata, de toti cei dragi din jurul nostru si de fiecare etapa a vietii in parte, pentru ca fiecare dintre ele are sa ne ofere momente frumoase si speciale. Ei bine, ma consider o femeie implinita, norocoasa si realizata, sunt mandra de sotul meu si de baietelul nostru. Insa, cu toate acestea, dupa cum spuneam, am devenit nostalgica in privinta perioadei de adolescenta. Mi-am amintit diverse momente haioase si intamplari nemuritoare din vremea liceului, aruncand o privire peste albumul de fotografii si filmar...