Compania de transport gaze a statului ungar nu doreşte ca gazoductul BRUA să fie extins până în Austria, aşa cum era scopul acestui proiect inter-state, luând prin surprindere ţările implicate şi Bruxelles-ul şi punând sub semnul întrebării investiţiile de miliarde de euro pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră.

Vineri, 21 iulie, transportatorul de gaze din Ungaria, FGSZ, care răspunde evident la comenzile politice de la Budapesta, a făcut un anunţ care a căzut ca un trăsnet: gazodoctul BRUA (Bulgaria – România – Ungaria – Austria) se va opri în Ungaria. Această conductă, care beneficiază de susținerea politică şi financiară a UE, a fost lansată în urmă cu patru ani şi are ca scop (cel puţin avea până acum) aducerea gazului din regiunea Caspica şi din platforma continentală a Mării Negre la hubul de gaze Baumgarten din Austria şi, de acolo, mai departe către clienţi din vestul Europei. Pentru UE, acest proiect are menirea de a se constitui într-o alternativă la gazele ruseşti. Pentru România, care are exces de producţie de gaze, oficialii spun că BRUA ar reprezinta o şansă de a fi un actor energetic regional şi de a beneficia de investiţii de miliarde de dolari în exploatarea lor din Marea Neagră, dar şi de alţi bani din perceperea de tarife de transport şi din redevenţe. Ba, mai mult, şi de poziţie geopolitică, având în vedere că, împreună cu americanii – giganţii ExxonMobil şi Carlyle Group –, ar putea folosi (cheltui, risipi) gazele din Marea Neagră pentru a-i concura puternic pe ruşi în regiune, unde aceştia s-au constituit, de decenii, în unicul mare furnizor de gaze.
Acum însă, cu schimbarea de poziţie de Ungariei, totul poate fi întors, iar România ar putea fi în situația de a rata şansa istorică de a fi un actor energetic de anvergură în regiune şi ţara care să asigure o furnizare predictibilă şi constantă de gaze către UE.

Anunțul FGSZ

Operatorul maghiar de transport FGSZ a anunţat că nu mai este în măsură să organizeze un sezon deschis pe secţiunea de conducte româno-ungaro-austriacă. În schimb, FGSZ a menţionat că singura parte „viabilă din punct de vedere economic“ a conductei BRUA ar fi interconectorul existent între România şi Ungaria, care ar putea fi extins de la capacitatea actuală de 4,4 miliarde de metri cubi la 5,26 miliarde de metri cubi pe an.
Potrivit FGSZ, odată ce Austria este exclusă din ecuaţia energetică, gazul românesc sau cel caspic ar putea fi exportat în Slovacia, Ucraina, Serbia şi Croația. Capacităţile interconectorului slovac sunt de 1,75 miliarde de metri cubi pe an, conducta ucraineană are o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, cea sârbă de 4,81 miliarde metri cubi pe an, iar cea croată de 2,62 miliarde metri cubi. „În ultimii trei ani, Austria a coordonat eforturile trilaterale ale României, Ungariei şi Austriei şi acest proiect prin organizarea de sesiuni de lucru şi oferire de expertiză pentru punerea lui în funcţiune. Iniţial, acest proiect ar fi asigurat o securizare a furnizării prin conectarea rezervelor de gaz din Marea Neagră la infrastructura europeană a gazului. Cu schimbarea de poziţie de la Budapesta, noua sursă va fi sacrificată. Nu ştiu dacă acest proiect va mai exista în vreun fel, până la urmă“, au precizat surse apropiate situaţiei, citate de icis.com

Nu e neapărat o surpriză

La nivelul monopolului local al transportului de gaze, Transgaz, informaţiile apărute cu privire la schimbarea de orientare a Budapestei nu au constituit neapărat o noutate. Reprezentanţi ai transportatorului ştiau de ceva timp despre aceasta. Bineînţeles, acum se analizează date, se caută alternative. „Există soluţii“, ne-a declarat o sursă din Transgaz, precizând că acestea ar putea fi anunţate public într-o săptămână.
Doar ca o speculaţie, BRUA ar putea totuşi să ajungă în Austria, ocolind Ungaria, de exemplu, prin Serbia şi Croaţia, însă refacerea traseului ar necesita costuri importante de timp şi bani.
Bineînţeles, odată cu blocajul posibil al „evacuării“ BRUA către Austria şi Vest, perdanta principală este România, laolaltă cu marile companii americane implicate în Marea Neagră şi OMV Petrom, dar şi Austria. Câştigătoare imediată este Gazprom, gigantul rusesc al gazului, care va păstra captive energetic ţările din regiune şi Ungaria, care are ambiţia de a prelua de la Austria poziţia de hub energetic al UE. De altfel, sunt de notorietate relaţiile din ce în ce mai apropiate ale Budapestei regimului Viktor Orban cu Moscova regimului Putin. De altfel, preşedintele şi alţi oficiali înalţi ai statului rus au fost primiţi în repetate rânduri în capitala Ungariei.
Un oficial de stat român, din domeniul energiei, explică noua situaţie în care se află acum ţara noastră şi jocurile de culise: „Partea noastră din BRUA se face şi asigură preluarea întregii cantităţi de gaze din Marea Neagră. Ungurii spun că la ei nu e nevoie de conducta BRUA pentru că sistemul lor de transport actual poate prelua întreaga cantitate şi nu s-ar mai justifica economic o conductă suplimentară. Pentru austrieci, e o pierdere din punctul de vedere al dispecerizării cantităţilor din Marea Neagră în hubul Baumgarten, pentru că dispecerizarea s-ar face în Ungaria, care are conexiuni cu toate statele învecinate. Adică Ungaria ar deveni un hub concurent pentru Austria“.

Care sunt interesele Ungariei

Cu alte cuvinte, Ungaria, care de ceva vreme s-a distanţat de politica comună de la Bruxelles, nu doreşte ca de acest proiect să beneficieze cel mai mult România şi Austria, încercând să maximizeze importanţa Budapestei. Rămâne de văzut dacă va şi reuşi.
România are rezerve estimate de circa 100 de miliarde de metri cubi de gaze în platforma continentală a Mării Negre, care, potrivit planurilor companiilor ce au perimetrele concesionate, ar începe să intre în exploatare la sfârşitul acestui deceniu. Ţara noastră, UE şi America au tot interesul ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, atât din punctul de vedere al banilor implicaţi, al alternativei de aprovizionare, dar şi al jocurilor geopolitice. Nu au interes ca acest lucru să se întâmple în Rusia şi cu aliaţii ei regionali.

Jocul celor mari…

Companiile americane cu concesiuni în Marea Neagră, Exxon Mobil şi Black Sea Oil&Gas, au precizat, în repetate rânduri, importanţa extinderii infrastructurii de transport gaz din România, cu precădere cea care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră către Ungaria şi, de acolo, către Vestul Europei. Adică: cele două conducte, ţărmul Mării Negre – Podişor şi BRUA, Giurgiu – Szeged, a doua fiind finanţată de UE cu 180 milioane euro, din 570 milioane alocate. Mai mult, gazele din Marea Neagră ar putea constitui o armă geopolitică în regiune pentru americani şi UE, având în vedere că pot fi exportate şi către Ucraina, Moldova şi Sudul Europei, adică pieţe controlate tradiţional de ruşi. Aşa cum arătam şi în articolul nostru recent „Gazele românești din Marea Neagră, armă geopolitică în regiune“, începând cu 2019, România trebuie să permită accesul oricărui operator economic la conductele de tranzit din Dobrogea, Isaccea – Negru Vodă, care fuseseră rezervate de ruşi, pentru gazele lor, timp de decenii. Este o cerinţă directă a UE, premisă pentru întreruperea procesului de infringement deschis României (acum suspendat temporar). Astfel, miliarde de metri cubi de gaz din Marea Neagră vor putea ajunge în Ucraina, care a renunţat la gazele ruseşti după anexarea Crimeii, ţară extrem de importantă geopolitic şi cu un consum uriaş. Practic, îi vor fi înlocuit pe ruşi de la robinet, o lovitură de prestigiu la Washington şi în întreaga lume. Şi nu numai în Ucraina, ci chiar, posibil, în Bulgaria şi, mai departe, în Grecia. De asemenea, şi în Moldova, care acum cumpără doar de la ruşi. Evident, toate acestea reprezintă un lucru nu tocmai plăcut pentru Moscova, care va face tot ce-i stă în putinţă ca acest lucru să nu se întâmple.

… şi al celor mai mici

Şi cei doi mari producători locali de gaze, Romgaz şi Petrom, îşi doresc ca infrastructura de transport să fie gata cât mai repede, ca să-şi poată vinde marfa peste hotare. Consumul României este deja mai mic decât producţia, mare parte din industria chimică fiind închisă, iar preţurile de pe piaţa locală nu sunt satisfăcătoare, aşa că firmele caută exportul. Petrom spune de ani de zile că ar vrea să aibă posibilitatea să exporte gaze şi, mai nou, Romgaz se raliază acestei poziţii. „În acest moment, putem produce mai mult, dar nu putem vinde la un preț competitiv raportat la costuri… Vrem foarte tare să vindem gaz în afara României, chiar dacă acum nu se poate. Anul trecut am efectuat o vizită la Zagreb, unde am avut discuții cu două companii mici să semnăm un contract pentru vânzarea de gaz. E un început“, a declarat Dan Paul Ştefănescu, director Explorare şi Producţie Romgaz, citat de un cotidian central. Acesta a precizat că, atunci când condițiile tehnice o vor permite, compania ar putea vinde în Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova.

Importanță geostrategică

Prin urmare, toată lumea vrea ca gazul românesc să iasă la export, României prisosindu-i (pentru că nu am ştiut să păstrăm o industrie care să-l consume prin chimizare), presiunile fiind imense pentru accelerarea procesului. Evident, Moscova nu o doreşte, pentru că atunci, prin România, americanii şi europenii capătă o poziţie comercială strategică în regiune. Şi ruşii mută în acest joc de şah, având în vedere că au început construirea, împreună cu Ankara, a Turkish Stream, un gazoduct care va duce gazul rusesc direct în Sudul Europei, la clienţii finali, fără a mai tranzita Ucraina, România şi Bulgaria. Este o șansă unică pentru România să capete o poziţie geostrategică unică în ultimii 30 de ani, chiar dacă nu suntem decât o interfaţă pentru interesele unor puteri mult mai mari, precum SUA şi UE. Dar şi comercial am avea de câştigat, având în vedere redevenţele percepute producătorilor din Marea Neagră şi tarifele de transport cuvenite Transgaz. În prezent, ambele proiecte de gazoduct de pe teritoriul ţării noastre sunt lansate ca proiect, deşi construirea lor încă nu a început, urmând a vedea dacă Transgaz şi România vor fi pregătite la momentul 1 iulie 2019, când primele gaze vor începe să vină din Marea Neagră.
România, al treilea producător din Uniunea Europeană
Ţara noastră are o producţie anuală de gaz de aproximativ 10 miliarde de metri cubi, fiind al treilea mare producător de gaze din UE, după Olanda şi Marea Britanie. În Marea Neagră sunt, până acum, rezerve găsite de circa 130 de miliarde de metri cubi (Exxon – Petrom, BSOG, LukOil – Romgaz). Toate ţările din jur au o dependenţă masivă de importurile de gaze din Rusia.

Europa vrea urgentarea negocierilor

„Comisia Europeană rămâne angajată în proiectul conductei BRUA care leagă România, Bulgaria, Ungaria şi Austria. Odată realizată, conducta va permite diversificarea surselor în statele conectate, un obiectiv-cheie al Uniunii Energetice. BRUA e în interesul regiunii central-est europene şi al UE în ansamblu, astfel încât posibile noi surse interne de gaz, precum cel din Marea Neagră, să contrabalanseze nevoile crescânde de importuri. UE a investit 179 milioane euro în proiect, care va servi pentru interconectarea României, Bulgariei şi Ungariei. Eforturi însemnate sunt necesare mai ales pentru operatorul român, dar şi pentru cel ungar, pentru a realiza proiectul la timp. Propunerea din partea operatorului ungar nu modifică obiectivul general al creării de rute de transport pentru a duce gazul din Marea Neagră şi alte surse (gaz lichefiat, Coridorul Southern Gas etc.) pe pieţele regionale. Comisia încurajează cu tărie operatorii din Ungaria, România şi Austria şi instituţiile naţionale care reglementează pieţele energetice să discute rapid noua propunere şi să facă modificările în conceptul de infrastructură în colaborare strânsă cu companiile interesate, astfel încât să evite întârzierile şi să se asigure că noul concept răspunde nevoilor pieţelor. Comisia Europeană e pregătită să asiste operatorii naţionali şi instituţiile de reglementare în aceste discuţii“, se spune într-un comunicat remis ieri presei. „Prima fază a proiectului BRUA, cea pentru care Uniunea Europeană a acordat o finanţare de 180 milioane euro, nu este afectată de decizia Ungariei privind renunţarea la interconectarea cu Austria“, a spus ieri directorul general al Transgaz, Ion Sterian, contactat de HotNews.ro. Acesta mai spune că a aflat de decizia Ungariei pe 19 iulie, când a fost semnat memorandumul privind coridorul vertical de transport al gazelor din Grecia spre Ungaria. În ceea ce priveşte faza a doua a proiectului, Ion Sterian spune că Ungaria a dat asigurări că vor confirma o capacitate fermă de 4,4 miliarde metri cubi/an, pe interconectarea Horia (RO) – Csanapalota (HU). Ion Sterian a mai afirmat că s-au purtat discuţii cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi cu Ministerul Energiei pentru a stabili o poziţie comună faţă de decizia Ungariei.