Când lumea o măsori prin propriul buzunarîngust îți pare totul și cauți în zadarde vreo doi bani spoială, și tot de-atâta - minte,că și ea se subție fără învățămintece vin din perspective morale, largi și care,oricât ai insista, nu intră-n buzunare.Și-atunci nu vezi gunoiul (moral și cel din groapă)crescând până când lumea nu poate să-l încapă,că-n buzunar e strâmt și banii n-au miros.În loc să strângi gunoiul, tu îl arunci pe josca să n-atârne greu, să fie loc destulîn buzunarul tău de-un chior, tot nesătul.Nu vezi nici că bolnavii n-au bani de leacul lorși li se taie cinic felii din viitor,iar leacul cu pricina, când ei vor fi doar lutși când în buzunar s-a strâns destul tributs-o da pe-un chior, dar lor nu le va folosi.Ai buzunarul plin cu drept de-a osândi.Te-ai ridicat deasupra pe teanc de buzunarecu vorbe deșănțate, minciuni fără hotare,cel mai avar din toți c-o turmă de hapsâni,conduci și zeciuiala o strângi cu dou...