Carmen Pricop

Pururea tânăr (Forever Young)

Să dansăm cu stil, să dansăm un timp... Raiul poate aştepta, cerul numai îl privim. Sperând ce-i mai bun, aşteptăm ce-i mai rău. Ai să ne arunci sau nu în hău? Lasă-ne să murim tineri sau lasă-ne să trăim o veşnicie. Nu-i a noastră puterea, dar nu spunem niciodată nicicând. Jucându-ne în groapa cu nisip, viaţa e-o scurtă călătorie, Muzica-i pentru omul plângând. Poţi să-ţi închipui cum e cursa câştigătoare? Întoarce feţele noastre strălucitoare către soare Ne slăvim conducătorii într-un glas comun. Muzica-i cântată de nebun. Pururea tânăr Vreau să rămân pururea tânăr Chiar vrei să trăieşti pentru totdeauna? O veşnicie şi încă una. Unii sunt ca apa, alţii ard sub

Bucurii de navetistă, toamna

Lespezi

Motto: "It's in our perceived small things that Life happens the most." Carol Nelson

Lănţişorul de argint (3)

Povestea incepe aiciSe ridică din pat, din cearşafuri boţite,cu mintea încă prinsă de dulcile ispite.Fiori de încântare şi, poate, şi de spaimă o scutură prelung. Apoi şoptit îngaimă:"Mi te-ai ascuns în suflet, tu, cel venit din umbră, tu, creatură-a nopţii, temută şi lugubră.Nu-mi eşti stăpân pe vise, îmi eşti cu mult mai mult,căci trează, ziua-ntreagă, glasul mereu ţi-ascult.Nu-i timp de dimineaţă până la înseraresă nu-mi răsune-n gând cuvintele

Vremea spovedaniilor

Pare să fi venit vremea spovedaniilor despre blogărit prin colţişorul de lume virtuală în care mă învârt eu. Şi mi-a venit şi mie cheful să mă spovedesc. Nu că aş fi păcătuit cu ceva, ci doar ca să-mi descarc o desagă de gânduri stârnite de articolele Adrianei şi Matildei. Din când în când obosesc... sau mă fură un val şi-mi poartă gândurile departe, pune stăpânire pe ele, iar eu mă las în voia lui pentru o săptămână, două, şi dispar. Uneori mai scriu printre picături, alteori nu. Uneori vă citesc. Nu comentez şi nu răspund la comentarii aproape deloc. Şi am mustrări de conştiinţă. Poate n-ar trebui să am. Sunt gândurile mele, e timpul meu... Dar am. Mi se pare că înşel aşteptări, că-mi încalc promisiuni făcute în primul rând mie.

Închipuiri

Costin-Liviu Barnaru şedea adâncit în gânduri în fotoliul din faţa ferestrei camerei de hotel. Asfinţitul astrului portocaliu care dădea viaţă planetei pe care se afla în acea zi îi captase atenţia pentru câteva minute, dar în scurt timp problema care îl preocupa pusese din nou stăpânire pe mintea lui şi, din păcate, nu reuşea să-i găsească o rezolvare. Mai degrabă ar fi reuşit să dezlege nodul gordian cu mâinile goale.Cutreierase galaxia în lung şi-n lat, în sus şi-n jos, cruciş şi curmeziş, mânat de munca şi pasiunea lui. Văzuse lumile cele noi, învechite de-acum. Din lucrarea sa "Influenţa mediului asupra firii umane" lipsea un singur capitol, o singură lume. Se apropi

Ilustrația prăfuită

Un văl de întuneric străpuns de pâlpâiride stele-ndepărtate i se-arăta-n fereastră.Un muc de lumânare cu flacără albastră zvârlea prin colțuri umbre cu iz de năluciri.Pe masă, printre file de vreme-ngălbenite,acoperită trist de praful nepăsării,purtând în ea sămânța eternă a visării, găsise-o poză veche cu margini zdrențuite.Din ea-l priveau sau din trecutu-i, poate,doi ochi adânci ca noaptea fără steleîn care se pierduse ca blestemat de ielecu zec

Pânză de păianjen

Am scos din teacă un gând tăios. I-am tocit puțin vârful ca să aibă timp să-și atingă țintaînaintea durerii.I-am dat drumul fără grijă pe coama mâniei,înspumată ca valul pictat pe pânza aceea în care mi se îneacă toate corăbiilelângă malul speranței care e de obicei stâncos ca să țină piept furtunilor, precum și oricărui element naturalsau nu.De la o vreme nici corăbiile nu mai sunt ce erau.Acum călătoresc pe marea aceasta cu zarea din ce în ce mai aproapeîntr-o mașină de fierroas

Cu drag

Îmi înfăşor stări în inima ta caldă şi mi-e acasă.(2017)La mulţi ani, sora mea dragă!

Lănţişorul de argint (3)

Povestea incepe aiciSe ridică din pat, din cearşafuri boţite,cu mintea încă prinsă de dulcile ispite.Fiori de încântare şi, poate, şi de spaimă o scutură prelung. Apoi şoptit îngaimă:"Mi te-ai ascuns în suflet, tu, cel venit din umbră, tu, creatură-a nopţii, temută şi lugubră.Nu-mi eşti stăpân pe vise, îmi eşti cu mult mai mult,căci trează, ziua-ntreagă, glasul mereu ţi-ascult.Nu-i timp de dimineaţă până la înseraresă nu-mi răsune-n gând cuvintele

Amintire dintr-o sticlă de parfum

Era un miez de vară când paşii m-au purtatprintre grădini cu iarbă şi cu floripe-un drum de munte, într-o margine de sat.Era amiaza dulcilor fiori.Fâneţele purtau parfumuri în cosiţe şi se împodobiseră cu stele-n pâlcuri dese,cu clopoţei şi pentru rândunici - rochiţe,şi scânteioare, doar pentru prinţese.Fura parfumul şi-l ducea în lumevântul ce adia prin giuvaere.L-aş prinde într-un şip şi i-aş da numedin miezul verii - "Miez de miere".Şi l-aş purta cu mine peste iarnă,şi l-aş deschide lângă şemineu,m-ar ameţi dulceaţa lui în tainăşi-n suflet l

Cuib cu mistere

Pe-o pagină albă, pustie ca lunacu carioca desenat-am o desagă.Ce-ascunde în ea îmi este totuna,căci, cuib cu mistere, mi-e dragă.Mistere minore pe care le-aş pierdeprin clipe ce-şi dau importanţă:firul de iarbă fraged şi verde,tăceri care nasc o speranţă,falanga cu scuturi din zâmbete caldeşi suliţi din vorbe-ascuţite,imprudenta zvâcnire de aripi nomadeşi lanţuri, zăvoare, cuţitestau în desagă-n dezordine-astralăca fire de praf ori de viaţă.Le scap de incendii, de moarte, de boală,de lacrimi, potop şi de cea