câteodată îți zici că-i destul

alteori te dai după lume

și spui că-i puțin

dar când rămâi singur

cu tine

și faci socoteala

ieși cam tot timpul pe minus

ca un mire stresat

că darul de nuntă

n-acoperă masa și dansul

atunci îți iei viața în cârcă

o oblojești

ca furnicile matabele

înțelegi că și moartea

e un suflet ca tine

ar spune nu

dar n-o lasă inima

când s-au obișnuit toți

să trăiască

pentru că li se cuvine