Nu-mi lua fărâma de lumină Care îmi scaldă câte-un gând Ce, prea împovărat de vină, Se rătăceşte de cuvânt Când se mai adânceşte-n seară Ca să colinde-n amintiri, Cu aripile-i ca de ceară Zbor picurând printre simţiri

Mai lasă-mi stropul de visare Ce mă-nsoţeşte-ntre tăceri Înfrigurat de-ţi iese-n cale, Nu îl strivi cu îndoieli