„Foarte, foarte rar, şi doar in nopţile cu lună plină, oamenii mai ies de pe pilot automat, şi urlă, şi urlă…” – Octav Bibere

Spune-mi Lună.. cărui vers / lacrimile i le-ai șters..

Spune-mi Lună, dacă fac

din iertări, trunchi de copac

cine s-a încumeta

să mai stea la umbra mea..

Lună cușmă de-arlechin

vremuri pleacă, alte vin..

tu rămâi în anotimpul

vântului.. certat cu timpul…

sibilla

„Nu există căi greşite. Doar căi pe care nu am ştiut că am fost meniţi să mergem.” Guy Gavriel Kay

Destinul între imaginea mitică și reprezentarea științifică din punctul de vedere al psihologiei

Așteptări nerealiste despre cum fericirea ta stă în buzunarul/inima/pixul altcuiva., nu fac decât să te ajute să speri greșit în faptul că cineva o să apară să te facă să razi, sa ai bani mai mulți, sa fii mai iubit, mai frumos, mai de succes. Nimic mai înșelător.

„Orice plantăm în subconștient și hrănim în mod repetat cu emoție, va deveni într-o bună zi, o realitate.”

– Earl Nightingale

„Toate biografiile prind în țesătura lor și întâlnirile, uneori blânde, iar alteori coliziuni violente cu libertățile celorlalți. În felul acesta, fiecare om ține înlăuntrul său o rețea de o complexitate incredibilă de determinări și alegeri pe care doar Dumnezeu o poate desface în detaliu. Libertatea este însă centrală pentru devenirea tuturor. Hristos nu obosește să facă invitații care țin cont și valorizează la maximum libertatea fiecăruia: „De voiește cineva să vină după Mine…”

În aceste condiții, putem vorbi oare despre un destin al omului? Răspunsul la această întrebare poate să fie simplu sau complicat. Putem expedia problema rapid și să spunem că, întrucât omul are libertate, nu are cum să aibă destin. Fiecare se construiește pe sine cum poate și se ghidează în curge­rea sinuoasă a vieții cum vrea; alunecă și se rostogolește mișcat de propria voință și de determinările inerente. În același timp însă putem vorbi și despre un destin, în sensul unei destinații ultime pe care o putem numi, la fel de bine, vocație ori chemare. Destinul fiecărui om este punctul final, desti­nația sa, locul spiritual în care este chemat de Dumnezeu să ajungă. Dinspre om se vede ca o desti­nație, se găsește mereu înaintea sa, iar dinspre Dumnezeu apare ca o chemare. Fiecare om își asumă sau nu destinul său. (…) „

sursa: Libertate și destin

Port recunostinta tuturor intanilirlor care mi-au construit povestea devenirii si m-au ajutat sa fac alegerile care mi-au conturat destinul.