Maşa umblă teleleu pe la pensiunea din zonă - şi mă oftic de mor -, vine acasă şi cere papa bun, gen beţe de recompensă, ficat crud; nu serveşte crănţănele sau conservă, că nu-s bune.
I se face dor și vine acasă cam la o zi jumate, altfel doar dacă o strig; când vine o sechestrez niște ore, până sunt sigură că a mâncat năroada crănțănele de pisici sterilizate, că are nevoie de ele.
Face cum a făcut Zombie: întâi a lipsit câte o jumătate de zi, apoi o zi întreagă, două, trei, a trecut la vizite episodice şi după o vreme a dispărut complet.
Un medic veterinar mi-a spus că multe pisici nu suportă să fie şi alte feline lângă ele, mai ales când există vreun conflict; şi aleg să plece într-o altă casă, unde sunt primite bine şi sunt singure. Avem nişte amici care aşa au pisică: a venit tipa şi n-a mai vrut să mai plece; la fosta ei casă erau mai multe pisici.
De vreo doi ani, Mașa a dispărut constant când veneau englezii - două zile stătea acolo, abia apoi venea și pe acasă. (Frumoasa pisică neagră, s-o citez pe doamna.)
Cred și eu că e mişto să îţi vină o pisică de şase ani, îngrijită, obișnuită cu câni, castrată, educată, harnică, învățată la litieră, care știe să ceară afară. Chiar cred.
Of, mă enervează rău Mașa asta!