Cana si bibelou dintr-o alta epoca

Vorbeam in articolul trecut de stilurile ce imita patina obiectelor vechi si de faptul ca greu ma abtin sa nu "invechesc" ceva. Intre timp n-am facut decat sa confirm ca nu ma pot desprinde de romantismul dat de o patina reusita.
Un obiect care astepta de mult timp pe raft sa ii vina randul era un ceainic din inox primit de la cineva. Ceainicele imi plac extraordinar si, culmea, n-am decorat niciunul vreodata! Spre disperarea mea, probabil fiind prea uzat, ceainicul din inox a ramas fara cioc, s-a desprins pur si simplu. Fusese sudat, asa ca n-am avut nicio sansa sa-l lipesc la loc, ar fi trebuit sudat din nou. Dar fiindca avea o forma mai supla si fara cioc semana cu o cana veche cu capac, m-am hotarat sa il decorez asa.
Am astupat gaura din dreptul ciocului cu pasta de modelaj cu uscare la rece, am aplicat-o si la exterior si la interior. Am grunduit metalul si am lipit resturi de servetel alb ca sa obtin o suprafata usor incretita. Apoi am folosit un servetel cu pasari, am incadrat imaginile cu model cu trandafiri obtinuti in matrita. Pe capac, in jurul motului, am lipit cateva bucatele din mozaic din sticla in nuante de verde. Am colorat totul astfel incat sa para oxidat, ruginit si am lacuit.Am adaugat la maner snur textil cu frunzulite, un ciucure roz si o funda bleu turcoaz ca sa accentuez imaginea de obiect de epoca.

A doua lucrare este exemplul perfect de obiect scos de la naftalina si readus la viata. N-ar fi ajuns la gunoi deoarece este vorba despre bibelouri ramase din familie, dar ar fi zacut in continuare in fundul unei cutii depozitate in debara, ocupandu-mi spatiul degeaba. Unul dintre principiile fengshui spune ca nu trebuie sa pastrezi in casa obiecte inutile sau pe care nu le suporti, indiferent ca provin de la o persoana draga. Bibelourile de pe vremea comunistilor au devenit indezirabile pentru multa lume, nu le mai doreste nimeni si e trist, pentru ca parintii nostri le-au cumparat cu multa dragoste. Dar mie mi-a venit o idee, deloc usor de aplicat, aceea de a le infrumuseta cu tehnicile mixed media pe care le cunosc.
Una peste alta, este vorba despre cele trei femei in haine de epoca, produse la un moment dat de fabrica de portelanuri de la Curtea de Arges. Reusite ca forme, un dezastru ca si culoare. Foarte palide, cele trei bibelouri parca striga dupa ajutor. Asa ca m-am pus pe treaba. Mai jos este prima "doamna" before si after.

Rochia este facuta cu servetel, perlute si dantela incretita, culoare acrilica si panglici. Manecile sunt imbogatite cu volane din pasta de modelaj. Pe cap am adaugat o podoaba din dantela si pasta, am facut si niste suvite pe gat si am vopsit parul in alb deoarece aceasta era pe-atunci culoarea perucilor. Nu pot sa va spun cat am muncit deoarece am lucrat cu elemente mici, iar textilul se lipeste foarte greu pe portelan, chiar daca am dat un strat de grund mai intai. Rosul rochiei este dat cu patina aurie ca sa imite un pic satinul. Satisfactia este ca am obtinut un obiect de decor pe care il expun acum cu mare drag. Urmeaza si celelalte doua bibelouri.
Am avut o sursa de inspiratie. Daca veti cauta pe Pinterest dupa expresia "pincushion dolls" veti gasi numeroase poze cu figurine de femei din portelan decorate cu materiale textile. M-am indragostit de acest gen de obiecte, unele sunt cu adevarat vechi si reprezinta o modalitate decorativa de a camufla pernutele in care pot fi infipte acele (asta inseamna de fapt si pincushion).