Colindele, așa cum le recunoaștem astăzi, au o istorie captivantă, cu rădăcini profunde în tradițiile precreștine europene.
Aceste melodii, care aduc bucurie și anunță sărbătorile, nu erau inițial legate de Crăciun. Cu mii de ani în urmă, ele erau interpretate la festivitățile solstițiului de iarnă, cel mai scurt moment al anului, care se petrece în jurul datei de 21 decembrie.
Inițial, termenul „colind” descria un dans sau un cântec de laudă și bucurie, iar melodiile erau menite să marcheze tranziția din anotimpul întunecat și să celebreze reînnoirea luminii. Atunci, colindele erau cântate pe parcursul celor patru anotimpuri, dar numai cele asociate cu Crăciunul au reușit să supraviețuiască.
În perioada creștină timpurie, Crăciunul a fost stabilit în calendar aproape de Solstițiul de Iarnă. Astfel, cântecele precreștine au fost treptat înlocuite cu imnuri religioase care anunțau Nașterea Domnului. Primele colinde creștine, scrise în latină, nu au avut un impact semnificativ, deoarece limba era greu de înțeles pentru oamenii obișnuiți.
În anul 129, un episcop roman a prezentat un cântec numit „Imnul Îngerilor” la o slujbă de Crăciun din Roma, marcând unul dintre primele exemple de colinde religioase. Mai târziu, în 760, Comas din Ierusalim a compus un imn dedicat Crăciunului pentru Biserica Ortodoxă Greacă. Deși multe astfel de cântece au fost create, accesibilitatea lor rămânea limitată celor care stăpâneau latina.
Totul s-a schimbat în momentul în care Sfântul Francisc de Assisi, în 1223, a introdus scenetele de Crăciun în Italia. În timpul acestor reprezentații, oamenii cântau colinde în limba comună, ceea ce le-a crescut popularitatea. Astfel, tradiția colindelor s-a răspândit rapid în Franța, Spania, Germania și alte țări europene.
Colindatul în România
Colindatul, o tradiție specifică perioadei sărbătorilor de iarnă, constă în vizitarea gospodăriilor cu cântări și urări de sănătate, fericire și prosperitate. De obicei, colindătorii sunt copii sau tineri costumați în ținute specifice, care anunță evenimente religioase și transmit gânduri bune gazdelor.
Colindatul începe în seara de Ajun, pe 24 decembrie, continuând și în ajunul Anului Nou și chiar în prima zi a anului.
Această practică are un dublu rol: festiv și simbolic – contribuind la păstrarea culturii populare și la transmiterea valorilor tradiționale din generație în generație.
În trecut, colindătorii erau răsplătiți de gazde cu bunuri simple și simbolice, precum mere, nuci, covrigi sau dulciuri, produse ce reprezintă belșugul, sănătatea și norocul pentru anul următor. În zilele noastre, darurile sunt mai variate. În multe zone, colindătorii primesc bani, bomboane, fructe sau alte cadouri apreciate, în funcție de obiceiurile locale și de preferințele gazdelor.