sursa imaginii Edictum Dei

Cariera este un termen modern, dar este cumva înrădăcinat în cursus honorum al anticilor romani şi arăta parcursul pe care îl urma un bărbat nobil în societate. Cariera presupune neapărat un drum de parcurs, o ierarhie de urcat, într-un domeniu foarte bine delimitat.

Să nu facem confuzii: există carieră şi meserie, ocupaţie şi profesie. Nu toată lumea face carieră pentru că sînt meserii în care nu se poate face carieră. Unele meserii nu presupun evoluţia, înaintarea în grad, promovarea, recompensarea recunoaștere internă și publică.

Cariera militară este cel mai bun exemplu pentru o carieră, cariera medicală, cariera academică, de asemenea, pentru că și una și celelalte presupun avansarea în ierarhii bine întemeiate în criterii de performanță. De aceea trebuie să stabilim de la bun început cu ce avem de-a face: noi vorbim de carieră? Da, vorbim şi de carieră. Dar poate că în unele domenii cel mai bine ar fi să vorbim doar de OCUPAŢIE sau PROFESIE, îndeletnicire, în anumite cazuri.

O ocupație poate deveni meserie, o meserie poate deveni profesie, în anumite profesii se poate face și carieră. Poți fi ocupat și dacă joci jocuri pe computer, dar nu sînt mulți plătiți pentru asta. Poți avea activitate sau preocupare, poți avea treabă și îndeletniciri. Poți face apicultură, grădinărit, poți să îți ocupi timpul în diferite feluri, ca hobby sau chiar ca activitate productivă, care poate deveni la un moment dat o meserie alternativă, dar nu este o profesie.

Profesia? Este derivată și uneori folosită alternativ cu termenul profesiune, de unde avem profesiune de credință. Profesia este conform DEX-ului: “Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva.”1 Același Dex pune în definiție sinonimul profesiune: ”era de profesiune medic”, cu precizarea că acum ”profesiune” se păstrează ca formă numai în expresia ”profesiunea de credință”.

Profesia presupune o angajare intelectuală și spirituală masivă, cu priorități bine definite, concepții de viață și deontologie profesională bine reglementate, chiar scriptic (jurămîntul lui Hipocrate pentru medici, regulamentele instituționale pentru profesori și avocați), chiar cod de etică, la fel ca în cazul carierei. Medicii, profesorii, avocații sînt incompatibili cu anumite locuri, ocupații (păcănele?), situații de viață (beat în gară!) pentru că practică nu doar o meserie, nu au doar o ocupație, au o profesie (nobilă) care necesită un anumit statut etic și o anumită imagine publică. O prostituată are o ocupație, dar nu are o profesie, tocmai pentru că în ansamblul care se creează în jurul profesiei, latura morală, etică, deontologică, respectabilitatea, toate acestea devin definitorii și exclusive.

Așadar, cariera presupune un parcurs ierarhic; profesia presupune profesiuni de credință, convingeri, deontologie și cod de etică.

Citește mai departe articolul pe Edictum Dei AICI