Când ești copil, visezi să crești mare, lucru pe care îl regretăm mai târziu. Cu cât creștem mai mult, cu atât ne dorim să fim adulți.Când eram mică, mă întrebam lucruri de genul Oare cum o să arăt la 18 ani? apoi la 18 ani când nu eram atât de uimitoare cum visam să fiu Oare cum o să fiu la 20 de ani? dar nici vârsta asta nu este cine știe ce. Fiind copii, avem pe cineva care să aibă grijă de noi, care să ne dea bani, care să ne ajute atunci când nu putem singuri. Cu înaintarea în vârstă devenim încet încet adulți și trebuie să ne descurcăm singuri pentru că deh, suntem adulți. Amintindu-mi cu tristețe de acele vremuri fericite, mi-au dat lacrimile. Am închis ochii și i-am strâns. M-am teleportat mintal în trecut într-un moment în care nu simțam că viața trece pe lângă mine, într-un moment în care îmi trăiam viața și eram fericită.