După mai multe scandaluri de corupție și conflict de interese soldate cu demiteri răsunătoare, agenții serviciului ucrainean de informații au efectuat noi raiduri la domiciliile unor personaje foarte importante. Miercuri, a fost rândul oligarhului Ihor Kolomosiki și al fostului ministru de Interne Arsen Avakov.

Cum Kolomoiski a mai fost implicat în scandaluri spectaculoase de corupție și deturnare de fonduri, presa s-a concentrat pe cazul oligarhului, lăsând în plan secund Avakov. Acesta este cercetat acum pentru decizia din 2017 de a achiziționa șase elicoptere Super Puma de fabricație franceză, după ce unul dintre aceste aparate s-a prăbușit recent la Kiev, accident soldat cu moartea întregii conduceri a Ministerului de Interne. Avakov a declarat că agenții SBU s-au comportat decent în timpul percheziției, însă a subliniat că ”o asemenea acțiune este puțin stupidă, la șase ani după încheierea contractului”.

Arsen Avakov a fost cel mai puternic politician din Ucraina de la momentul îndepărtării regimului Ianukovici, în februarie 2014, și până în 2021. A fost ministru de Interne neîntrerupt, sub patru prim-miniștri și doi președinți, având de gestionat inițial și conflictul din Donbas cu separatiștii susținuți de Rusia.

Descinderile la locuințele lui Kolomoiski și Avakov au avut loc în aceeași zi în care a fost demisă conducerea a direcției vămilor din Ucraina și a mai avut loc un raid la sediul fiscului ucrainean.

Totul se întâmplă la scurt timp după ce președintele Zelenski i-a demis pe procurorul general-adjunct, pe doi adjuncți ai ministrului Dezvoltării, pe adjunctul ministrului Politicii Sociale, pe guvernatorii din Dnipropetrovsk, Herson, Sumi și Kiev. Tot atunci a demisionat adjunctul ministrului Apărării (în urma unui scandal privind achiziționarea de hrană pentru armată la prețuri mult mai mari decât ale pieței) și unul dintre consilierii apropiați ai președintelui Zelenski, Kirilo Timoșenko (acuzat că este omul de paie al unui oligarh ucrainean). Toate demisiile au fost legate de acuzații și suspiciuni de corupție.

Este limpede că președintele Zelenski simte o presiune din partea UE si a Statelor Unite pentru a înăspri lupta împotriva corupției, astfel încât guvernele occidentale să le poată oferi propriilor cetățeni argumente că miliardele de dolari din buzunarul lor ce sunt transferate în Ucraina sunt cheltuite în mod responsabil pentru „apărarea democrației și a ordinii liberale bazate pe reguli”.

În contextul acestor demiteri și descinderi spectaculoase ale agenților serviciului secret din Ucraina, pare bizar un raport al Trezoreriei SUA făcut public marți, care arată: ”Nu avem niciun indiciu că fondurile americane sunt folosite într-un mod nepotrivit în Ucraina”. Este o afirmație extrem de optimistă din partea guvernului SUA, având în vedere că a venit la scurt timp după ce adjunctul ministrului Apărării din Ucraina, care avea la dispoziție zeci de milioane de dolari din partea SUA, a demisionat în urma scandalului achiziționării de alimente la preț triplu. Sau guvernul SUA știe sigur că realitatea este cea prezentată de ministrul Apărării din Ucraina: ”o eroare tehnică – contractorul a făcut o greșeală când a transferat datele dintr-un tabel în altul”. Contractele pe 2023 pentru a hrana soldaților sunt în valoare de 328 de milioane de dolari.

Dincolo de presiunea pusă de SUA și Europa, președintele Zelenski pune în scena această campanie anticorupție și din rațiuni de politica internă. Alegerile din Ucraina, trebuie să fie programate nu mai târziu de 29 octombrie 2023, conform Constituției, care nu poate fi amendată nici măcar sub regim de lege marțială. Deci un nou parlament va trebui ales anul ăsta (prezidenţialele sunt în 2024), dar situaţia rămâne confuză despre cum se va proceda; oricum ar fi, e un scrutin neobişnuit. Partidul prezidențial, ”Servitorul Poporului”, a avut un rezultat surpriză în 2019 – 43% din voturi. E interesant de văzut cât de agresiva va fi campania, când cuvintele de ordine sunt unitatea naţională şi patriotismul, cât de mult se va implica Zelensky în campania partidelor, ceea ce îi poate diminua credibilitatea ca lider naţional şi poziția în plan extern.

Ca și predecesorul Poroșenko, Volodimir Zelenski poate fi tentat, dacă nu chiar obligat, să joace o carte riscantă la Washington pentru a-și asigura rămânerea la putere. Spectacolul anticorupție de la Kiev este o condiție, este necesar pentru a reduce din presiunea electoratului asupra liderilor politici din SUA și din țările aliate care contribuie la efortul de război împotriva Rusiei. Însă Zelenski mai trebuie să meargă pe sârmă între aripa dură neoconservatoare, pro-război, de la Washington și tabăra mai deschisă către o înțelegere politică, sau un armistițiu cu Rusia. Dacă între descinderile serviciului secret ucrainean și cele ale FBI la locuințele președintelui Joe Biden exista chiar și o mică legătură, înseamnă că Volodimir Zelenski a ales să joace destul de periculos.

Sacrificarea fostului patron al lui Volodimir Zelenski

Serviciul secret a prezentat imagini de la percheziția la domiciliul lui Ihor Kolomoiski, unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina. Perchezițiile au legătură cu un dosar de fraudă în care sunt implicate două mari companii petroliere din Ucraina. ”Agenția pentru securitate economica a emis o declarație în care nu face referire la numele oligarhului și arată că au fost descoperite două mari scheme de fraudă și evaziune fiscală în valoare de un miliard de dolari, scheme puse la cale de fosta conducere a două companii petroliere – Ukranafta și Ukrtransnafta”, relatează BBC.

Kolomiski era inclus deja pe lista de sancțiuni a SUA, pentru acuzații ”semnificative de corupție” legate de perioada în care a fost guvernator al regiunii Dnipropetrovsk, în 2014.

Kolomoiski a fost oligarhul care a susținut cel mai mult cee ace poate fi numit „proiectul Zelenski”. Campania prezidențiala din 2019 a lui Volodimir Zelenski a fost găunoasă, o paradă de populism și de lozinci neoliberale. Adevărata campanie a fost serialul ”Servitorul Poporului”, în care Zelenski a jucat rolul omului simplu care devine președinte și se lupta cu oligarhii și corupția (nu cu Rusia) pentru „civilizarea” țării, adică pentru occidentalizarea în stil neoliberal a Ucrainei. Filmul a fost difuzat de o televiziune deținută chiar de un oligarh – Ihor Kolomosiki. Acesta l-a susținut pe Zelenski în campania prezidențiala și l-a atacat constant pe contracandidat, președintele în exercițiu de atunci, Petro Poroșenko.

Kolomosiki a știut că nu trebuie să pună toate ouăle în același coș. Afacerile sale murdare au fost trecute cu vederea în momentul în care oligarhul a creat așa-numita ”linie Kolomoiski”, prin finanțarea cu milioane de dolari a unor miliții care să lupte împotriva rebelilor pro-ruși din Donbas, apărând astfel regiunea Dnipropetrovsk, în 2014. Ulterior, presa ucraineană a sugerat că milioanele investite astfel de oligarh se întorceau înapoi în conturile sale din ajutoarele primite de Ucraina. În plus, Kolomoiski își întărea impunitatea de care deja se bucura.

În 2015, Kolomiski i-a arătat președintelui la ce mai pot fi folosite milițiile ce apără Ucraina de pro-ruși. L-a avertizat pe președintele Poroșenko că va trimite asupra Kievului 2000 de oameni înarmați, pentru a împiedica punerea în aplicare a unui ordin a guvernului prin care era schimbat directorul loial oligarhului din fruntea companiei Ukratransnafta. Kolomoiski a făcut ca guvernul să pară neputincios în acel moment. Le-a spus astfel jurnaliștilor: ”De ce am venit? Am venit sa te văd pe tine. Nu pot să te văd altfel, Radio Europa Liberă. De ce nu mă întrebi de ce a fost ocupată Ukrtransnafta de conspiraționiștii ruși? Sau ai venit și tu să-l vezi pe Kolomoisky? Am eliberat clădirea de rușii care o luaseră în stăpânire iar tu, Europa Liberă, stai aici și te uiți că o soție la soțul infidel”.

Toate acestea se întâmplau în 2015, în timpul așa-zisei ”revoluții a demnității”, sub un guvern plin de miniștri străini ce și-au obținut pașaportul ucrainean peste noapte.

A urmat însă o perioadă mai grea pentru Kolomoiski, care, în 2016, a pierdut banca Privatbank, prin naționalizare. Guvernul susținut că banca a fost folosită la deturnarea a miliarde de dolari. Oligarhul a ales să părăsească atunci Ucraina. A revenit după ce Zelenski a devenit președinte și a sperat că-și va recăpăta banca naționalizată printr-o decizie a noului președinte. Nu a fost așa. În 2022, Zelenski i-a retras cetățenia ucraineană lui Kolomoiski. Acesta avea și cetățenie israeliana, și cipriotă, în condițiile în care Ucraina interzice dubla cetățenie.

Cotidianul RO