Presupun că întoarcerea în țară a președintelui Klaus Iohannis din Japonia și Singapore s-o fi lăsat cu cîteva ridicări din umeri și cu ochi strînși de om bosumflat, cu scrîșnit din maxilare și cu cine știe ce propoziții în limba maternă.
– Ce rău v-am făcut?

Probabil că președintele nu înțelege mare lucru din furia presei și din nemulțumirea cetățenilor români (români, unguri, sași, țigani, lipoveni și evrei, plus cîțiva în procentaj cu zero virgulă ceva) etc.

N-a pus El cîteva scînduri la puntea care mai leagă România de Japonia și Singapore? Ce voiam mai mult? Electronice, orez și fabrici de mașini? Noi ne-am chinuit peste două decenii cu un contract de metrou! Și tot n-am înțeles de ce Japonia ne-a dat un avans de cîteva sute de milioane de dolari. Dacă a fost primit de împăratul Japoniei înseamnă că președintele a bifat totuși o vizită istorică, de mare succes. Ce vrem mai mult? Dacă a vizitat Kyoto, cu siguranță a înțeles și el ce înseamnă administrarea unui oraș străvechi. Ce păcat că visează la NATO și nu mai consideră primăria din Sibiu ca fiind de nasul lui! Oricum, s-a ales cu niște idei! Și dacă a fost primit de președintele Singapore înseamnă că a deschis ochii spre mecanismele de funcționare a celui mai modern stat din Asia, de unde adus pentru România și numele unei orhidee de studiat în Grădina Botanică din Cotroceni. A prins ideea că șpilul principal este să botezi ceva. De ce să nu ducă și el un știulete de la Fundulea pe post de descoperire care să poarte numele lui Joe Biden? Sau să-i ofere Ursulei von der Leyen un nou soi de varză descoperită la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău? Și s-o omagieze cu numele ei!

Sunt convins că președintele Klaus Iohannis consideră agitația și criticile din țară drept reacția unor oameni nerecunoscători. Este adevărat, nu prea știm de ce s-a dus și nici cu ce s-a întors. Nici el nu este cu mult peste noi. Nici el nu știe de ce-a plecat și cu ce a venit.
Chiar așa, cum să lase pagini neîntoarse din manualul de Geografie? Măcar a bifat și un colț din îndepărtata Asie. Mai are doar America Latină și Australia. Dar Australia nu-i surîde pentru că doamna nu iubește cangurii. Călătoria sa în Japonia și Singapore nu arată clar că este egalul nostru. Și el vrea să se bucure de viață, de călătorii și de protocoale. Să nu uităm că, de îndată ce a fost desemnat ca învingător în alegeri, chiar înainte de a fi înscăunat, președintele a plecat într-o vacanță de ușurare și plăcere. S-a dus la cald, pe coastele Americii, trădînd înclinațiile sale genetice de călător, dar și deschiderile sale spre legăturile și recomandările americane.

La Tokyo și la Singapore nu te poți duce oricînd. Nu tot timpul se găsesc bani pentru o asemenea călătorie. Japonia nu-i la Pompei și nici la Munchen. În plus, pentru asemenea deplasare, în țară, populația trebuie să fie mulțumită și serviciile secrete ascultătoare, nu care cumva la întoarcere să trîntească ușa în nas și să pună de o hărmălaie, ca la întoarcerea lui Ceaușescu din Iran.

Zborurile lui Iohannis – Costurile sunt clasificate

Chiar așa, președintele se poate întreba, ce mai vrem noi de la dînsul? Suntem apreciați la Bruxelles, îi avem alături pe americani și suntem capul lor de pod în Europa, dăm de lucru la o mare parte a industriei americane de apărare, suntem prețuiți în Singapore și Japonia, suntem vîrf de lance în alianța care sprijină Ucraina, ce mai vrem? Să ne scarpine cu vorbe mari?

În ceea ce privește avionul, ce nu merita? S-a săturat de hîcurile de pe Valea Oltului! În străinătate, a călătorit de fiecare dată cum se cuvine, cu avioane care n-au rămas pe piste fără o roată și fără cherosen. S-a dus să ridice înaltele distincții germane ca un mare domn și aliat, nu ca Dinicu Golescu în trăsură. A fost de acord cu închirierea unui avion mai acătări din Luxemburg de la niște oameni care prezentau încredere! Doar nu era să zboare cu rablele lui Tender, lăsate fără roți și fără motoare?
Sunt convins că președintele Iohannis n-a prea înțeles ce vor românii de la dînsul și nici ce ar putea face pentru ei!

CORNEL NISTORESCU/ http://cotidianul.ro/