De trei ani, cand vine vorba de povestea mea si a Lolei, spun ca, inainte de a o salva eu pe ea, m-a salvat ea pe mine.

Habar n-aveam, in dimineata aceea de noiembrie, care anunta prima zapada a acelei ierni, ca viata mea era pe cale sa se schimbe complet. Eu credeam ca salvez un caine – inca unul – pe care il iau acasa si, dupa ce incerc sa aflu daca nu cumva a fost pierdut – il voi da spre adoptie.

Numai ca viata a avut alte planuri. Si bine a facut. In urma sutelor de distribuiri ale fotografiei ei n-a cautat-o nimeni, asa ca am trecut la pasul urmator. Vorba vine, cred ca stiam ca va ramane a mea. Ce imi amintesc sigur e ca atunci cand a venit prima cerere mi-a fost foarte clar ca asa va fi. Mi se cuibarise in suflet si in viata, n-am mai putut renunta la ea.

Asa a inceput povestea noastra. Pe 25 noiembrie 2013. Trei ani mai tarziu, Lola e nu doar sufletul meu pereche, dar un catel care spune o poveste despre cainii fara stapan care, doar cu iubire, ajung sa schimbe si sa ajute vieti. E drept ca eu am transformat-o in poveste, dar si ea m-a ajutat, cu bunatatea si vioiciunea ei. La cateva luni dupa ce am gasit-o a alaptat, timp de sase saptamani, patru pui de pisica, salvati tot de pe strada. Povestile cu ea si ei au facut atunci inconjurul lumii mele si, pentru ca toata lumea voia sa o cunoasca, m-am gandit ca o petrecere de strangere de fonduri e o idee excelenta. Lola & Friends Charity Party a devenit o traditie – am organizat deja trei – in fiecare an, in ziua in care aniversam intalnirea noastra, ne adunam impreuna toti cei care o iubim pe Lola pentru a strange fonduri pentru copii din centre de plasament.

Asadar cunosc foarte bine ceea ce poate face iubirea pentru un caine. Si abia am asteptat sa o vad materializata si in filmul A Dog’s Purpose – Cainele, adevaratul meu prieten, ecranizarea romanului omonim scris de W. Bruce Cameron acum sase ani, care urmareste povestea unui patruped ce isi descopera menirea, alaturi de stapanii sai, pe care ii invata sa rada si sa iubeasca.

Filmul prezinta o succesiune de povesti cu vietile pe care catelusul Bailey le traieste, luand chipuri diferite, alaturi de stapani diferiti, incercand in fiecare dintre ele sa aduca bucurie si sa afle care e sensul existentei lui.

Aceasta e una dintre cele mai frumoase scrisori de iubire pentru un caine. Cealalta e Hachiko – Povestea unui caine, cainele care venea in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul. Poate n-o sa va mire daca ambele filme au acelasi regizor – pe suedezul Lasse Hallstrom, un mare iubitor de animale. Ambele te fac sa razi si sa plangi, in episoade care se intrec unul pe altul, dorindu-ti si tu sa ai un caine sau intelegand devotamentul din poveste, daca esti norocos deja si il ai.

Cainele, adevaratul meu prieten nu e doar un film despre un caine fermecator. E un film care te face sa iti doresti si tu sa salvezi macar un patruped, sa traiesti si tu ce a trait Ethan impreuna cu Bailey. Partea frumoasa e ca Grand Cinema & More din Baneasa Shopping City s-a gandit la dimensiunea sociala a lui, iar scenariul poate prinde viata, fiindca vizitatorii cinematografului pot adopta imediat unul dintre cainii aflati in grija Asociatiei pentru Protectia Animalelor Robi.

Sub conceptulCainii pe care ii salvam ajung sa ne salveze foaierul cinematografului gazduieste o expozitie foto in cadrul careia posterul original al filmului a fost recreat folosind fotografii ale cainilor aflati in adaposturile asociatiei.

Cei douazeci si patru de caini disponibili pentru adoptie asteapta o sansa la un prieten iubitor si un camin cald.

Campania se va desfasura pe toata perioada in care filmul va rula in cinematograf, la Grand Cinema & More din Baneasa Shopping City. Aici ii puteti vedea pe toti. La expozitia de la cinema, fiecare afis contine un QR code care poate fi scanat, pentru a descoperi povestea cainelui si a completa formularul de adoptie.

Salut aceasta actiune fiindca rostul unui film nu ar trebui sa fie doar acela de a emotiona, ci si de a declina povestea in intamplari care pot sa ii aduca valoare.

Si iti promit ca merita sa vezi filmul. Fie ca stii ceva despre el, fie ca informatia e noua pentru tine (caz in care te sfatuiesc, asa cum fac eu mereu cand vine vorba de filme, sa nu cauti nici trailerul, nici recenzii). Nu trebuie sa fii iubitor de animale ca sa iti placa, insa daca esti stiu ca o sa iti placa foarte tare. Si ca o sa razi. Si ca o sa plangi.

Daca n-ai un catel, s-ar putea sa iti doresti unul. Daca ai, o sa te intrebi oare ce ii trece lui prin cap cu fiecare gest al tau, in timp ce el se odihneste pe perna. De cand l-am vazut, in fiecare seara, cand sting veioza, ma gandesc ca Lola isi spune chiar in acel moment, cand se face bezna: Ce bine ca o am pe Verocika!

Oricum ar fi, vei fi invatat ca dragostea nu moare niciodata, ca uneori ea miroase a soare si a covrigei, ca adevaratii nostri prieteni sunt intotdeauna cu noi, ca a cauta sensul vietii e poate o pierdere de vreme si ca ar fi mai bine sa ne bucuram pur si simplu de ea.

The post Ceea ce salvam sfarseste prin a ne salva appeared first on minuni.ro.