O să încerc toată viața să conving oamenii să nu-și bată singuri cuie în ușă.Să nu tacă, atunci când au ceva de spus. Să nu urască, atunci când au ceva de iubit. Iar de iubit întotdeauna ai ce.E adevărat că celor care nu iubesc li se sting lumânările pe întuneric, iar cei care iubesc nu au nevoie de ele, pentru că luminează cu sufletul. Cât de mult nu am nega asta, cât de mult nu am dori să nu fie așa, suntem dependenți de doza de iubire din noi. Iubim, trăim. Alt lucru e că nu ar trebui să fim dependenți de doza de iubire din alți oameni, trăită față de noi. Nu e corect. Nici să impui, nici să-ți dorești. Oamenii iubesc la rândul lor alți oameni pentru goliciunea iubirii. Cu cât ești mai sincer în dragoste, cu cât te descoperi mai mult tragicului pericol de a suferi, cu atât ești mai aproape de emoția ce poate fi numită dragoste. E firesc ca fiecare emoție de acest fel să ceară sacrificiul ei. Până la urmă, ne naștem ...