cele zece porunci – sau tainele egoului
1. să nu ai alt Dumnezeu mi s-a spus 
 şi nimic nu putea rezista iubirii mele 
 căci mă iubeam atât de mult încât alungam până şi lumina 
 să nu mă atingă, furând surâsul ce mi-l trimeteam 
 în fiecare dimineaţă 
 2. ca să nu mai cad în păcat am spart toate oglinzile 
 şi am tulburat toate apele astfel încât chipul meu 
 să nu-l pot vedea 
 ştergând asemănarea din cugetul meu 
 şi taina din sufletul meu 
 3. am promis să păstrez numele Domnului neatins 
 în adâncul sufletului dar contrar voinţei 
 cuvântul Său mă însoţea peste tot 
 aruncând anatema asupra mea 
 ori de câte ori greşeam drumul tăind deşertul în lung şi-n lat 
 4. cinstindu-mă îl cinstesc pe Dumnezeul din mine 
 şi împreună mergem între oglinzi paralele 
 nu ca să mă uit ci să nu mă uite 
 căci asemeni Cuvîntului 
 am fost şi eu de la început, şi am păstrat ziua 
 5. ei ştiu că eu ştiu şi fiecare îşi acceptă soarta 
 eu îmi port hainele mele omeneşti 
 ei îşi poartă spaimele adânc încrustate 
 şi lacrimi bat la poartă aşteptărilor 
 căci şi eu şi ei aşteptăm clipa marelui prag 
 6. a ucide e un semn de slăbiciune 
 când spaimele dau năvală peste tine 
 şi urletul se întinde de la o celulă la altă cuprinse de spaimă 
 sângele îşi cere dreptul la viaţă 
 şi tu, ţintuit la stâlpul infamiei arunci cuţitul 
 7. trupul cere că nu ştie de bine şi rău 
 iar dacă el îţi cere să-i dai, tu ca un animal domestic 
 te supui dorinţelor fără crâcnire 
 şi cerul se prăvale avalanşă fără sfârşit 
 ce acoperă rana şi supurarea 
 8. să nu furi răsuflarea de la gura celuilalt 
 să nu furi lacrima din ochiul aproapelui 
 să nu furi necazul din sufletul nimănui 
 căci fiecăruia îi este dat atât cât poate să ducă 
 şi fiecare îşi poartă crucea ce i-a fost dată 
 9. minciuna te ridică la suprafaţă, balon de săpun 
 şi dracii îşi fac freza oglindindu-se-n spaimele tale 
 lasă adevărul să-ţi spele picioarele 
 să-ţi miruiască pletele asuprite de regret 
 şi să-ţi lumineze ultima răsuflare răstignită 
 10. să nu pofteşti la necazul prietenului tău 
 şi nici la bucuriile sale nenumărate 
 căci fiecăruia i se va da chiar dacă mai are 
 pentru a-i cerceta slăbiciunile trupului 
 şi micimea cugetului şi a sufletului