Din ce în ce mai exasperat, Andrei mă tot întreabă:
-Cînd se termină greva profesorilor?

I-am răspuns cu o altă întrebare:
-Tu știi cînd se termină războiul din Ucraina?

Micul nostru război social despre care mulți credeau că se încheie în două-trei zile se prelungește. Țara noastră, o țară dominant păreristă se întrece în profeții. Este copleșită de un fel de loterie politică. Toți se străduie să nimerească răspunsul și vorbesc cu emfaza a toate știutorului.

În delirul lor verbal și politic descins din Caragiale, oamenii sar peste toate etapele și nu mai urmăresc părțile implicate. Se mulțumesc doar cu presupusul despre final și despre un scenariu care s-ar afla la baza stopării grevei.

Guvernul României a dat o Ordonanță de Urgență cu niște pîrlite de majorări pentru a închide gura greviștilor și pentru a putea declara pe micile ecrane:

-Vedeți, le-am dat ce au cerut! Și nu sunt mulțumiți! Vor să trîntească și anul școlar și să-i nenorocească pe copii!

Imediat, de la Castelul Mimi Bulboaca), președintele a lăsat prăjitura și paharul cu vin pe masa festivă și a ieșit în fața unui cerceaf să pună presiune pe demonstranți, fiind convins că rățoiala sa prezidențială va băga profesorii în sperieți și-i va trimite la școală. După el, imediat, marinarul șef al învățămîntului românesc a anunțat conferință de presă și a vîslit la greu printre salarii, procente, avantaje și beneficii, ajungînd pînă la profesorul în prag de pensie care ar cîștiga 11 mii de lei pe lună. Numai că n-a zis că profesorii cîștigă mai mult decît procurorii și decît generalii din SRI!

Abia aici începe partea a doua a războiului psihologic. Statul român a scos la bătaie toate tunurile sale, unele de carton, altele de brînză, unele de epoleți, altele de manipulare, încercînd să sperie și să despartă ”cadorisitele mulțimi didactice” de sindicatele lor. Ca din senin, au sărit în ajutor și asociațiile de părinți subordonate, precum și televiziunile și site-urile alimentate de la buget și de la PNL și PSD.

Mini-vacanța a venit ca o pauză de meditație. Mergem mai departe sau nu? Explodează mămăliga sau nu? A ajuns societatea la un grad de nemulțumire atît de mare încît să blocheze servicii, structuri și instituții întregi?

La ora aceasta, sindicatele din învățămînt fierb în căutarea unui răspuns. Să meargă mai departe sau să se oprească la 1.000 de lei (600 după impozitare)? Abia acum putem vedea cît de puternică este nemulțumirea socială. Dacă ea se calmează cu 600 de lei (120 EUR) înseamnă că profesorii ezită, că se tem, că mai au și alte surse, că manipularea prin discursuri și televiziuni, prin tot felul de manevre, inclusiv prin spărgători de grevă a avut cîștig de cauză. Iar dacă mișcarea sindicală din educație va continua vom avea alte semnale importante. În primul rînd, vom avea o probă că profesorii nu se mai tem și nici nu mai cad pe spate cînd îl aud pe Klaus Ioahnnis perorînd cu vocalele lui dogite din PeeeeSeeeDeee!

Ar fi un semn că sindicatele din învățămînt comunică destul de bine cu cele ale polițiștilor, cu cele din Sănătate și din Transporturi și că o solidaritate socială poate avea efecte greu de estimat.

Dacă în zilele următoare profesorii vor fi urmați de alte categorii sociale, vom avea parte de o mișcare de proporții care se va duce tot spre un calendar indefinit.

Dacă lucrurile reintră în calmul lor însemnă că sindicatele au rămas pe unde au fost, că disperarea n-a atins gradul de insuportabil atît de pomenit prin declarații.

Și păcăleala noastră publică merge mai departe!

CORNEL NISTORESCU / http://cotidianul.ro/