Petru Iștoc, primarul liberal al comunei Cleja din județul Bacău, a stârnit controverse după declarațiile sale făcute în cadrul unei ședințe a Consiliului Local. Acesta a afirmat că „cine nu muncește, nu merită să trăiască”, generând o reacție puternică din partea comunității. Comentariile sale au fost făcute în contextul analizei situației beneficarilor ajutoarelor sociale, pe care i-a criticulat pentru că se mulțumesc cu sumele reduse primite.
Primarul a relatat un dialog cu un beneficiar de ajutoare sociale, care a menționat că nu se trezește dimineața pentru a munci. Această afirmație a fost folosită de Iștoc pentru a susține ideea că unele persoane preferă să nu lucreze, subliniind o percepție îngustă asupra responsabilităților sociale. Deși consilierii locali din comună i-au atras atenția că situațiile personale ale indivizilor pot varia semnificativ, primarul a continuat să insiste asupra valorii muncii, evocând un citat asociat lui Isus Hristos. Potrivit lui Iștoc, cei care nu contribuie activ la societate nu au dreptul la o viață decentă.
Această poziție a generat reacții variate din partea opiniei publice și a altor lideri comunitari. Mulți au considerat că declarațiile primarului sunt dure și că ele reflectă o lipsă de empatie față de cei mai vulnerabili membri ai comunității. Criticii susțin că ajutoarele sociale sunt adesea necesare pentru supraviețuire, iar oamenii care le primesc nu trebuie judecați dintr-o perspectivă simplistă. Există multe situații în care, din diverse motive, persoanele nu pot găsi sau nu au acces la locuri de muncă, iar aceste subiecte sunt complexe și necesita înțelegere și abordări nuanțate.
Unii consilieri locali au încercat să aducă un echilibru în discuție, subliniind că în spatele fiecărei cereri de ajutoare sociale se află o poveste unică. Aceste istorii pot include probleme de sănătate, lipsa educației sau dificultăți economice profunde care nu sunt întotdeauna vizibile. Iștoc, pe de altă parte, a insistat pe ideea că munca este o valoare fundamentală în societate și că toți cetățenii ar trebui să contribuie.
Controversa generată de afirmațiile sale a dus la dezbateri intense, iar o parte din comunitate îl susține pe primar în viziunea sa despre muncă și responsabilitate, în timp ce alții consideră că asemenea declarații pot conduce la stigmatizarea celor care depind de ajutoare. În aceste condiții, discuțiile despre politica socială și despre ajutoarele acordate celor nevoiași rămân extrem de relevante, subliniind nevoia unei abordări mai empatică și mai informată.
În final, remarcile lui Iștoc pun în evidență provocările cu care se confruntă societatea în gestionarea ajutoarelor sociale și a relației dintre muncă și bunăstare, aducând în prim-plan dilemele etice și sociale contemporane. Această situație ne reamintește importanța dialogului și a înțelegerii reciproce între diferitele segmente ale comunității.