Cine sunt eu? Cine ești tu? Cine suntem noi?

Suntem prizonierii eredităţii noastre pentru eternitate;
aşa ne-am născut -  programaţi – să evadăm e-n zadar!   
Ducem în noi, şi patimi, şi boli, şi grele păcate
Ale străbunilor din arborele - far

 

Ne rotim în cerc, într-o pedeapsă eternă!
 împingem pe munte stânca ca un Sisif, în cercul lui  vicios;
cum să ieşim din programarea fatalistă şi ternă,
prin care  repetăm viaţa părinţilor – în cercul întors pe dos?   
      
Suntem prizonierii minţii noastre fundamentale,
a informaţiei implantate în neuronii cu care ne năştem,
avem aşadar un destin – nu avem altă cale!
cum să ieşim din această închisoare-sistem?

 

Să fie oare viaţa – o istorie ce se repetă etern?
ce viaţă e asta? Sisif era omul arhaic,
alta a fost povestea omului istoric,şi alta,  a omului modern.
trebuie să evadăm din sistem, altfel vom rămâne veşnic - ,,omul prozaic’’!

 

Singura cale deschisă ce ne lasă liberi din închisoarea minţii,
e  calea cunoaşterii -  cea a înţelepciunii,
c cea mai bună pavăză – a existenţei și  a fiinţii
 ce  nu ne lasă, lesne prinşi, în  mirajul minciunii.

 

Programatorul n-a conceput ADN-ul închis , fatalist.
a programat în  invariant doar specia , generalul,
ca lumea să nu se împerecheze haotic – existenţialist,
dar a lăsat în libertate tot particularul.

 

Lumea nu  e un joc la Monte Carlo, cum afirma Monod, dându-ne lecţii...,  
Şi nu începe totul prin contingenţă, cum spunea Sartre în Fiinţa şi neantul. 
programatorul  a ales o altă cale - cea a arhetipului - pomului vieţii:
în care trunchiul - invariantul, iar ramurile -  variabile – formează la un loc, etern, bauplan-ul.           
         
          
Astfel  a conceput El  programul genetic pentru  cea mai bună lume,
dintre toate lumile posibile a fi.
Ca să fiinţeze, autonom, individul – Leibniz, aşa, ne spune!
Într-un continuum prezent, etern şi liber,  zi de zi.

 

Suntem două treimi  programaţi,  iar o treime rămânem, la margine de haos;
prizonieri ai eredităţii , dar şi liberi,   o ştim că suntem!
depinde de noi ce lăsăm moştenire – adaos,
generaţie pe care o procreăm.
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, luni, 14 noimebrie 2022, Iași