La un semn, deschisă-i ușa și-apare la microfon, Un Plăvan mai mult ca simplu, vorbind ca un gramofon: – Io v-am spus că ţo-pă-ia-la nu es-te pe pla-cul meu, Și acum sunt nervos maxim, chiar până la Dumnezeu. V-a trecut prin cap ideea de modificări fiscale,  Ca să fie-n corporații de la anul numai jale. Ce profit o să mai aibă aliatul licurici, Dacă-l puneți să plătească taxe-aici, la pulifrici? Ce gheșefturi să mai facă Klemm cu acoliţii mei, Dacă voi acum cu japca, luați și pielea de pe ei? Și Angela-i supărată, de Juncker nu mai vorbesc, Păi, m-au pus ei președinte ca acum să-i păgubesc? C-am dat 4 miliarde pe pușcoace second-hand, Și risc să nu-mi dea acuma nici măcar un dividend. A venit și nea ministru, colac peste pupăză, S-o lase pe-a mea Colduţa fără nici o pavăză. Iar eu nu stau la discuții cu cei puțin obsedați, Io mă...