Claudiu Iordache: 17 decembrie 1989. Dimineața Timișoara
coboară din nou în stradă. Majoritatea liderilor încleștărilor din
noaptea trecută fuseseră sălbatic bătuți ori arestați de către
Miliție și Securitate, în razii ce măturaseră orașul întreaga
noapte. Dar, spre sfârșitul dimineții, sute de oameni se adună în
jurul sediului județean al partidului comunist, pe Bulevardul 23
August. Scandând lozinci antiguvernamentale, un grup al celor mai
aventuroși asaltează clădirea și, sub privirile înlemnite ale
funcționarilor de partid, timișorenii smulg tablourile lui
Ceaușescu de pe pereți, iau cărțile lui Ceaușescu de pe etajere și,
împreună cu alte totemuri comuniste, le aruncă pe fereastră jos, în
stradă. Afară, mulțimea întâmpină fiecare sfărâmare a unui simbol
comunist cu aplauze și urale.
Dar entuziasmul se transformă rapid în suferință, pentru că
acesta este locul în care soldații își folosesc pentru prima dată
baionetele împotriva oamenilor. Poveștile martorilor care au
asistat sunt teribile: oameni străpunși cu baioneta în stomac, în
spate, baionete tăind fețele oamenilor… o contraofensivă brutală
din partea armatei care ar fi trebuit să-i apere pe oameni, nu să-i
ucidă pentru singura vină de a fi vrut să fie liberi… Panică și
furie. Cruzime și răzbunare. Simbolurile comuniste ale
autorităților criminale făcute una cu pământul. Ceaușescu, în
efigie, târât în noroi. Cărțile lui glorioase puse pe foc. Și apoi
au apărut baricadele. Primele ciocniri. Lideri naturali iau
conducerea coloanelor, îndreptându-le spre nervii Puterii. Nimic nu
mai poate ține sub control orașul răzvrătit. Cartierele
muncitorești fierb. Dictatura hărțuită cedează la fiecare pas.
Sufletul înăbușit al libertății începe să respire. Tancurile
trimise pe străzi sunt blocate de pieptul gol al timișoreanului de
rând. Pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, undeva în
România, la Timișoara, Dumnezeu trece de partea celor mulți. Nu și
funcționarii lui, ce i-au baricadat pe dinăuntru bisericile.
Timișoara, 17 decembrie 1989. În fața Primăriei, un șir de
militari, înarmați până în dinți, apără o linie invizibilă. Mii de
oameni scandează: „Armata e cu noi!” Armata nu e cu ei. Armata și-a
folosit armele împotriva oamenilor – și ce e mai rău încă n-a
venit…
În București dictatorul Nicolae Ceaușescu strigă la Miniștrii
Apărării și Internelor, numindu-i trădători pentru că nu au tras
direct în oameni, așa cum ordonase. „Am ordonat ca forțele de
securitate să fie înarmate, să tragă foc de avertisment și apoi
demonstranții să fie împușcați în picioare. De ce nu s-a făcut
asta?” Miniștrii dictatorului se scuză că nu s-au putut gândi să
scoată armata în stradă cu muniție de război. Furia lui Ceaușescu
crește: „V-am ordonat să trageți foc de avertisment, și apoi dacă
nu se retrag să-I împușcați în picioare. Nu m-am gândit nici o
clipă că veți folosi gloanțe oarbe. Cei care au pătruns în sediul
județean al partidului comunist n-ar fi trebuit să iasa de acolo în
viață! Ar fi trebuit să fie împușcați!”
Și au fost… în Timișoara, doar câteva ore mai târziu… apoi în
Cluj, Arad, Lugoj, Brașov, București…
În conferința telefonică de la prânz, Ceaușescu le spusese
oficialilor trimiși în Timișoara: „Evenimente importante s-au
întâmplat în Timișoara în ultimele două zile… S-au făcut greșeli,
problemele ar fi trebuit rezolvate într-o oră sau două… Unitățile
au fost trimise fără armament corespunzător, dar acum au primit
muniție de război… Este stare de urgență… Oricine nu se supune
somației am dat ordin să se tragă. Oamenii trebuie să fie somați,
și dacă nu se supun ordinului trebuie să se tragă… Am dat ordinul
să se tragă… Au mai făcut greșala de a întoarce și celălalt obraz…
Umanismul nu înseamnă pactizare cu dușmanul. Umanismul înseamnă
apărarea socialismului.”
Masacrul din Duminica Sângeroasă a Timișoarei a început la ora
17:30, când peste oraș se însera…
În imagine: Rodica Luca, împușcată în Timișoara, în 17
decembrie 1989, de soldați în termen de la UM 01024, arsă la
Crematoriul Cenușa din București odată cu ceilalți martiri
timișoreni, cenușa fiindu-le apoi aruncată într-o gură de canal din
Popești-Leordeni
Tovarășul Nicolae Ceaușescu:
„Am discutat aseară, am spus: luați măsuri, măsuri ferme …
Dacă miliția era înarmată trebuia să tragă … N-ați executat ordinul
dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem,
ordin care este obligatoriu pentru toate unitățile … Trebuia să-i
omoare pe huligani…”
„Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul;
toți să fie înarmați și să se aplice ordinul … Să lichidăm repede
ce este la Timișoara, să punem trupele în stare de luptă … și
oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical, fără nici o
discuție. Vom lupta până la ultimul… Totul să se apere cu arma în
mână. Toți trebuie să știe că suntem în stare de război!”
” …Acum am trimis și sunt la Timișoara toți comandanții. Am
discutat acum câteva minute cu tovarășul Coman care a sosit la
Timișoara cu trupe, și au primit muniție de război. Oricine nu se
supune la somație… am dat ordin să se tragă… Începând de azi …
unitățile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanțe … Umanismul
nu înseamnă pactizare cu dușmanul! Umanismul înseamnă apărarea
integrității socialismului… Toate unitățile sunt în alarmă și în
această situație au armament de luptă în dotare… Dacă s-a înțeles
bine? Întreb și la Timișoara, să răspundă primul secretar care are
și funcția de comandant. Și tovarășul Coman…”
Ion Coman: „Vă raportez, tovarășe Nicolae Ceaușescu, capătul a
trei coloane intră în Timișoara, vor fi dirijate spre centru, am
ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul
dumneavoastră.”
(17 decembrie 1989, București, stenograma ședinței CPEx și a
Teleconferinței ținută de dictatorul Nicolae Ceaușescu)
Represiunea – Revoluția Română din Decembrie 1989
17 decembrie 1989 – Primii martiri ai Revoluției
17 decembrie 1989. Ziua masacrului de la Timișoara.
Amintirile înfiorătoare ale Lilianei Dohotariu, asistenta de
pe ambulanță care a încercat să-i salveze pe EROII împușcați pentru
că au strigat „Libertate!”
„Data de 17 decembrie 1989 rămâne una dintre cele mai
sângeroase ale Revoluției. A fost ziua în care Armata și trupele de
Securitate au deschis focul împotriva manifestanților din
Timișoara.”
Articol postat de regretatul Claudiu Iordache în 17 decembrie
2019 pe Facebook.
Vedeți și https://vocilelibertatii.wordpress.com
https://www.activenews.ro/
