Franțuzoaica luptătoare a fost mai mult decît o încercare de proiect politic. A însemnat și un pui de speranță pentru mulți din noua generație.

Mulți români și-au zis că lumea vestică știe administrație și poate face ordine, spre deosebire de noi care nu avem experiență, nu înțelegem democrația, suntem morți după marafeți și le improvizăm de trăznește. Cu alte cuvinte, ei știu, ei pot și vor, ei cred și sunt curați, în vreme ce noi nu, pentru că suntem depozitarii clauzelor din comunism și prizonierii apucăturilor din fanar.

Cele două cazuri de la București și Timișoara cu cetățeni din Franța și Germania aleși (!?) primari în comunități din alte țări nu pot fi socotite un succes. Pentru o Uniune Europeană fără frontiere, cazurile lor sunt mai degrabă două semne de întrebare. În cel al franțuzoaicei Clotilde Armand,  experiența sa în materie de făcut bani din consultanță (și ce consult...