Colonelul si doctorul
Una din bucuriile pacienților internați e sa primească pachete cu alimente de la diverși cunoscuți si rude. Si pentru ca trăim într-o tara unde se face mâncare pentru următoarele 3 zile si cum in astea 3 zile e păcat sa o împarți cu cineva, cam din a 4-a zi începi sa te gândești serios daca sa o arunci sau sa o duci la rudele internate. Daca la tocana de joia trecuta mai adaugi un borcănel de iaurt si 2 portocale se cheamă ca ai un pachet complet, demn de a livrat mătușii aflata in agonie de 1 săptămâna.
Personaje:
El: un țanțos, mândru si gomos colonel in rezerva al armatei românea cum se prezenta orișicui intra in contact, nițel cam surd, in consecința răcnind corespunzător.
Ea : soția dumnealui, un pic căzuta la pat din varii motive, dar cu mintea vioaie si simpatica foc.
In condiții normale 2 învingători la sporturile specifice vârstei: statul la cozi inutile(vezi aglomerația la plata impozitelor intre 3 si 6 ianuarie ) si vânătoarea locurilor in 313.
Boom. După vizita unui nepoțel atent care a lăsat un pachețel descris mai sus, pe doamna colonel sus-amintita o taie si o cufureala, dar una adevărata, cu mare putere de împrăștiere, soțul domneai fiind depășit de situație.
Infirmiera de salon numai prididind cu schimbatul lenjeriei si a pauperilor ii lasă o clipa singuri pe cei doi in încarcerarea temerara si cvasi inutila de tras chiloții doamnei in sus. Moment in care intru jeb.
-Săraut mana, buna ziua!
-Mda! Tinere! Unde e infirmiera?
Lejer indispus de ton, dar înțelegând situația de rahat, sa zicem, in care se aflau întreb:
-Dar de ce va trebuie acum infirmiera? Tocmai a ieșit cu lenjeria murdara si va aduce alta de schimb!
La care el îmi servește epocal:
-Pai sa vina! Ce, am ajuns eu , colonel al armatei romane, in etate de 85 de ani, sa ii trag chiloții soției????
La care ea , sfârșita, pământie ii răspunde încetișor, știind ca nu o sa fie auzita decât de mine:
-Pai daca acum ti-a venit si ție rândul! si-mi face cu ochiul.