Conferinţa de presă ocazionată de subiectul adopţiilor din luna mai 2000, când Klaus Iohannis se afla în campanie electorală pentru prima candidatură la Primăria Sibiu.
Declaraţiile lui Iohannis, vădit speriat, seamănă mai mult cu un autodenunţ, decât cu o pledoarie pentru nevinovăţie, aşa cum dorea el să convingă jurnaliştii prezenţi atunci la sediul FDGR Sibiu. Este interesant, Iohannis susţine că acei canadieni nu au vrut să-i adopte pe toţi fraţii Iliuţ. Este adevărat, fiindcă cei doi nu au dorit să-l adopte şi pe băieţelul Vasile, de cinci ani, deoarece avea probleme de sănătate, ori ei aveau nevoie doar de copii foarte sănătoşi! Oare în ce scop, dacă tot pozau în buni samariteni? Nu, nu au vrut să adopte decât doi copii, conform spuselor lui Iohannis, dar în final au adoptat 4 (patru) prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 13/1990 la dosar nr. 685/1990!!!
Iohannis Klaus Werner recunoaşte că a cazat familia Lalande la domiciliul său, fapt care depăşeşte atribuţiile unor translatori. Mai recunoaşte şi că a mai intermediat o adopţie pentru altă familie de canadieni. De unde ştiau şi aceia că familia Iohannis se ocupă de adopţii taman la Sibiu? Este clar că cei doi soţi Iohannis făceau parte dintr-o filiera internaţională de traficanţi de copii! Face şi prostia să afirme că au primit „cadouri” de la familia Lalande… iar noi crezusem, ca nişte naivi, că soţii Iohannis prestaseră muncă voluntară spre „binele copiilor”!
Vă rugăm să urmăriţi filmul cu conferinţa de presă şi să studiaţi cu atenţie limbajul corpului, mimica lui Iohannis care spune clar că minte în majoritatea afirmaţiilor. Eu, personal, sunt psiholog, dar nu trebuie să ai studii de specialitate ca să realizezi că individul este speriat şi minte. Felul şovăielnic în care răspunde, agitaţia, scărpinatul permanent şi modul în care evită să privească înspre grupul de jurnalişti sunt mai relevante decât o mie de cuvinte! Iată întreaga conferinţă de presă:
Din categoria:Politica
