Consensul progresist fabricat. Și fals

Consimțământul fabricat merge mână în mână cu consensul falsificat.

Propaganda și cenzura (directă sau indirectă) conferă destinatarilor „certitudinea” că toată lumea este în consens cu directivele păpușarilor. Lumea destinararilor pare a cădea pas cu pas de acord ceea ce este impus ideologic și ceea ce servește unei minorități interesate și privilegiate, ultra-bogate și cinice, este necesitatea. Aceasta este o situație care reflect mai toate trăsăturile iobăgiei, exceptând tipul de constrângere morală utilizat pentru convingere și supunere – în cazul progresismului nu mai este vorba de religie, ci de Știința ridicată la rang de mit.

Din momentul în care, prin cutumă și opinio juris sivae necessitatis, se creează convingerea că toată lumea trebuie să se supună Științei, căci așa este civilizat, ceea ce spun arhonzii noii religii (birocrații/tehnocrații) devine adevărul incontestabil, necesitatea întruchipată.

Cine contestă sau emite dubii ori opinii contrare/concurente acestui „adevăr” potrivit cu opinia birocratic – miliardară, nu este doar un dizident detestabil. El este chiar inamicul public. Ee este un medieval, un individ opus progresului și civilizației și, deci, un paria, bun de aruncat extra muros, ca să nu mai polueze certitudinile cetății și nici spațiile sigure ale ofensaților/treziților din universități, școli, mall-uri, instituții publice sau „orașe de 15 minute pe trotinetă”.

Ca să fie clar pentru toți, influencerii „experimentați” de la tv spun că, dacă națiunile civilizate vor ajunge să mănânce insecte, iar indivizii civilizați vor face duș câte trei odată, la 19 grade, vor mânca și ei și vor face și ei astfel de băi ritualice. În pandemie ni se impunea să ne lăsăm termoscanați de paznicii de la mall, să ne punem 3 măști pe figură chiar și când ne plimbam prin parcuri sau în vârf de munte, să ne testăm de zece ori pe sezon, să ne injectăm de 4-5 ori cu seruri experimentale (plătite inutil, cu miliarde de euro), doar pentru că așa credeau supușii că își semnalizează virtutea. S-a recurs chiar și la violențe fizice sau amenințări cu moartea contra dizidenților și a delincvenților de opinie, dar nu a contact decât certitudinea că așa e civilizat și că așa se scapă de eticheta de … necivilizat.

Nassim Nicholas Taleb îi numea pe acești influenceri și pe acești civilizați închipuiți „intellectual yet idiots” (intelectuali și totuși idioți). Sociologia și economia comportamentală îi numesc idioți utili pe cei supuși ideologiilor militante (și misionare pe invers, adică, un fel de anti-cruciade). Într-adevăr, cu ei ca vectori, orice idelogie, oricât de câinoasă, oricât de dmențială, oricând de inumană, poate invinge, zdrobind orice opoziție.

Oamenii care ajung să creadă că acest consens „progresist” este real și cuprinde întreaga societate, deci este obligatoriu și constrângător, vor fi convinși că supunerea este rezultatul decizei lor intrinseci. Acești oameni ajung să creadă că ei sunt chiar cei care își doresc ceea ce li se impune. Nu mai există conștiința manipulării și a butaforiei. Simulația, falsul, consensul fabricat le devine realitate palpabilă, bulbersând simțurile și rațiunea. De aici și fluiditatea de gen, clar – obscurul moral, senzația că libertatea e sclavie, ignoranța este putere și războiul pace.

Această canalizarea malefică a voinței individuale și această blurare satanică a libertății sunt puse la baza oricărei achiziții iraționale: de bunuri și servicii, de ideologii, de opinii politice radicale și distopice, de trenduri demențiale medical-sexuale, de religii sau de mituri false. Totul este valorificat în mod cinic de eternii păpușari din umbra ai establishmentului politic (compus din marionetele făcute să ne fie nouă vizibile și, eventual, responsabile de nenorocirile pe valul cărora primii fac averi colosale și programe de remodelare a „păpușilor emoționale”, adică a idioților lor utili). Turma de somnambuli, de naivi și idioți utili s-a transformat acum, pe trendul digitalizării totale, în produse predictive – ei nu mai sunt persoane, ci obiecte, cifre, avataruri tehnologice.

Progresismul iconoclast, impus de tehnocrații instituțiilor globaliste, urmărește să șteargă memoria istorică și culturală a omului, să anuleze elefantul din noi – curentul woke sau cancel culture nu este nimic altceva decât o crimă în masa contra memoriei. Iar omul fără memorie este anulat – el nu (mai) există în afara memoriei și a Cuvântului.

Diversitatea nu mai este acceptată în privința națiunilor și a popoarelor suverane, care au constituții, istorie și cultură. Diversitatea de opinii, dubiul epistemiologic, alternativa față de „știința” oficială, toate sunt interzise, ca în plin hitlerism sau Stalinism. Singura diversitate care „merită” promovată este cea sexuală, hedonistă și aneantizantă.

Motivația acestei canalizări a voinței este simplă – fără rădăcini, fără elefantul din noi, devenim fulgi de nea sau spori individuali, ușor de purtat de vânt oriunde va fi decis stăpânul păpușilor. Devenim curcani „fericiți”, rătăcitori fără azimut prin ograda stăpânului, până când ne va fi prins din urmă „ziua recunoștinței”, când stăpânul se va ospăta cu curcani.

Gândim la fel, ca un roi de albine sau un mușuroi de furnici.

Simțim la fel, ca niște curcani entuziaști că avem cu ce să ne umplem stomacul.

Ne supunem la fel, în consens progresist. Și fals.

Dar, când toată lumea gândește la fel, nimeni nu se mai obosește cu gânditul (apud Walter Lippman, fost ziarist american…)

Iar din supunere față de autoritate, suntem capabili de atrocități (apud David Milgram, autorul best seller-ului psihologic Obey to authorithy).

În final, o remarcă politologică …

Stânga radicală culturală, neo-marxistă și globalist – antinațională, reprezentată de partidele consensului progresist, s-a aliat în mod „natural” cu dreapta economică radical, neoliberală, globalistă, (a- sau) anti-națională, reprezentată de corporațiile multi-naționale. Din acest punct de vedere, opoziția stânga – dreapta nu numai că nu mai există, ea nici nu mai prezintă relevanță sociologică sau politologică. Tocmai de aceea de vreo doi ani avem la guvernare două forțe politice aparent diametral – opuse și care se urăsc de moarte, dar care s-au îngemănat într-o mișcare politică unică, a falsului consens progresist, și care are convingerea că va rămâne la putere pentru minim un sfert de eternitate.

GHEORGHE PIPEREA / http://cotidianul.ro/