Textul care urmează este prefața la volumul ce cuprinde însemnările generalului Constantin Pantazi „Cu Mareșalul până la moarte !”, apărut la București, Editura Publiferon, 1999, 380p. Reamintim că la acea dată încă nu fusese emisă anticonstituționala OUG Nr. 31/2002, metamorfozată la comanda I.N.S.H.R.-E.W. în fructul condamnabilei perseverări în anticonstituționalitate, numită Legea nr. 217/2015, prin care elita personalităților românilor este stigmatizată, iar oprerele lor interzise. (Redacția ART-E MIS).

În anii din urmă, în România şi nu numai, s-a scris foarte mult despre mareşalul Ion Antonescu: cu admiraţie, cu veneraţie, cu ură, cu lipsa de respect şi, uneori, chiar cu obiectivitate. Istorici, publicişti, romancieri, jurişti, oameni politici, condeieri de toate calibrele au simţit nevoia să-şi spună părerea, mai mult sau mai puţin avizată, despre ce a însemnat Ion Antonescu pentru români. Într-un cuvânt, a devenit un subiect la modă, cu toate avantajele şi dezavantajele generate de asemenea poziţie. Avantaje – pentru că…