Constantin Stere (01.06.1865-26.06.1936)

Drumul prin istorie al românilor a fost plin de încercări, dar ei au reuşit să înfrunte veacurile, în împrejurări din cele mai grele şi să reziste pe pământurile lor, păstrându-şi aproape miraculos identitatea ca urmaşi ai civilizaţiei Romei. Unitatea lor deplină, din păcate trecătoare, n-a fost înfăptuită decât cu un veac în urmă, dar şi împărţiţi, aceşti necontenit încercaţi de valurile istoriei şi-au păstrat limba şi identitatea. Cărturarii acestui neam în mod firesc au militat pentru a evidenţia originea şi mai ales unitatea sa, dincolo de hotarele încălcate, în veşnică străduinţă pentru realizarea conlucrării şi unităţii sale. Printre ei, Constantin Stere ocupă o poziţie specială. Un martir, cu o viaţă plină de încercări venite pentru el din toate părţile, şi totodată un dăruit către o cauză având o îndoită componenţă socială şi naţională. Stere rămâne un mare biruitor, în ciuda adversităţii vieţii sale încercate şi a neînţelegerii…