Un fel de amorțire zguduie zarea...
curg nori albi înspre ieri,
aruncând în urma lor fulare de ceață.
Cu aripi de rouă,
cerul se prăbușește în ochii florilor.
Timpul arde secundele
în ritm albastru, dezmorțind ramuri.
Un val de verdeață
se eliberează din strânsoarea rece
și totul se destramă în aripi de lumină.
Câteva stele fără somn