Un fel de amorțire zguduie zarea...
curg nori albi înspre ieri,
aruncând în urma lor fulare de
ceață.
Cu aripi de rouă,
cerul se prăbușește în ochii
florilor.
Timpul arde secundele
în ritm albastru, dezmorțind ramuri.
Un val de verdeață
se eliberează din strânsoarea rece
și totul se destramă în aripi de
lumină.
Câteva stele fără somn
coboară pe umerii pământului,
tremurând argintiu...
Herghelii de gânduri
mi se aștern în suflet.
Primăvara începe a ne spune povești!
