Copila de decembrie

atunci când ești îndrăgostit pe cerul tău plutesc nori cresc din ochi iubiri de-o iarnă dăruite dimineților limpezi din ninsoare adun alb pentru sufletul tău pur vântul e vânt nu contenește nici măcar în inimi troienite în mine te învălmășește printre gânduri calde zăpezile sunt flori dalbe la poarta sufletului miroase-a busuioc și-a gutuie coaptă între două maini muncite