Sâmbătă, 19 februarie, de la ora 13,00 în timp ce în Piața Victoriei se desfășura protestul copiilor, la Realitatea TV se transmitea o Ediție Specială pe tema drepturilor celor mici de a participa la manifestații publice. În studio era invitată o doamnă de la Protecția Copiilor și un psiholog. Am așteptat ca emisiunea să apară pe site-ul Realității. Lucru care nu s-a întâmplat până la ora la care scriu acest text.

Înainte de a vorbi cei doi invitați, a fost o transmisie live din Piața Victoriei. O participantă la protest, de mână cu copilul său, își expunea motivele pentru care se afla acolo. Evident emoționată că se afla în fața camerelor de luat vederi, mămica explica înverșunată ceea ce a determinat-o să iasă în stradă împreună cu copilul său.

Cei doi invitați din studio și-au exprimat punctele de vedere, care mai degrabă condamnau părinții care au ieșit să protesteze împreună cu copiii. În apărarea acestora, la un moment dat a intrat în direct prin telefon Amalia Năstase, ambasador al Asociației „Salvați Copiii”, care a argumentat de ce părinții nu au încălcat nicio lege și a explicat care sunt drepturile internaționale ale copiilor.

Ceea ce mă determină, însă, să scriu această opinie, este atitudinea psihologului și părerile exprimate. Precizez din capul locului că am un Master în Psihanaliză și formare în psihoterapie psihanalitică. Colegii îmi spun că sunt „avocatul lui Freud”, nu doar pentru că am studiat teoria freudiană, ci mai ales pentru că studiez viața părintelui psihanalizei, încercând să găsesc în contextul istoric rădăcinile teoriilor care au făcut istorie și rămân repere în psihologie și psihoterapie.

După live-ul din Piața Victoriei psihologul din studioul Realității a comentat atitudinea mamei, spunând (citat aproximativ): „S-a văzut foarte clar că femeia era plină de înverșunare. Acest lucru nu trebuie să vadă un copil la părintele său. Copiii trebuie să învețe doar lucruri bune de la părinți.” Complet fals.

Acest psiholog ar trebui să știe în primul rând că stările emoționale ale părinților, și în special ale mamei, sunt simțite de copii. Dacă părintele este furios, dar pe față afișează un zâmbet sec, copilul va primi un mesaj fals, ambivalent și o realitate distorsionată.

În al doilea rând, copilul are nevoie să vadă că părintele său nu este o păpușă care zâmbește în continuu. Copiii, încă de la naștere, trăiesc emoții puternice de frică și de furie. Obligația părintelui este să vorbească cu el. Să îi „traducă” aceste emoții, să le facă tolerabile și ușor de înțeles.

Orice copil are crize de furie aparent inexplicabile. Și este responsabilitatea părintelui să îi explice pe de o parte că este uman, și pe de altă parte să îl învețe cum să le gestioneze și ce consecințe pot avea atunci când nu pot fi conținute. Totodată, atunci când părintele este supărat, furios, înverșunat este important să îi spună copilului că nu are legătură cu el. Iar când se liniștește să îi explice cu calm, la nivelul său de înțelegere, care sunt cauzele supărării sale.

Psihologul a continuat cu o afirmație care ar revolta orice părinte sănătos la minte. A spus: „copiii sunt ca niște peturi, ca niște animale de companie. Ei sunt dresați.” Ideea sa este în valul de păreri, mai mult sau mai puțin avizate, care sugerau că părinții care merg cu copiii la proteste se duc și îi învață ura.

Psihologic vorbind, a trecut un secol de când specialiștii au căzut de acord că „nu ne naștem tabula rasa”. Psihanalitic vorbind, ura este un sentiment uman, prezent la fiecare individ, în grade diferite de intensitate.

Există însă o mare problemă de percepție de care suferă adepții ideii că părinții care au mers cu copiii la proteste i-au dus să îi învețe ura, inclusiv psihologul invitat la Realitatea TV: în toate serile în care s-a protestat în Piața Universității și mai apoi în Piața Victoriei oamenii prezenți nu au manifestat ură. Au fost furioși, revoltați. Dar nu au manifestat ură.

Și nu în ultimul rând, același psiholog a dat un citat fals din Freud, cum că acesta ar fi spus în vasta sa operă că „părinții bagă programe în copiii lor în primii ani de viață.” Dacă ar trăi, Freud ar spune: „PROSTII!”

În nicio lucrare de-a sa părintele psihanalizei nu a scris așa ceva. Și nici nu a spus în vreuna dintre conferințele pe care le-a ținut. Freud s-a remarcat și a rămas în istorie pentru faimoasele sale teorii: a seducției și a sexualității infantile. A fost cel care a conceptualizat inconștientul uman, argumentând că viața psihică este dominată de impulsuri și dorințe.

De modul în care părinții răspund nevoilor copiilor, depinde dezvoltarea psihică a acestora. Așa-zisele „programe” sunt limitele pe care părinții le pun copiilor, regulile și legile de conviețuire socială, care stau la baza formării Supraeului. Dar lumea internă a unui copil, ca și a unui adult, este mult mai vastă și mai intensă. Chiar dacă modelele de gândire dobândite în familie și în societate pot fi pentru o vreme fundamentul funcționării psihice, deci relaționale, când se dovedesc a fi disfuncționale, nu rămân veșnice, ci se schimbă.

Una dintre principalele cauze ale corupției este incompetența prezentă în toate domeniile și structurile societății. Este important ca fiecare dintre noi să semnalăm fiecare caz de incompetență, atunci când îl descoperim.

Psihologul care a demonstrat incompetență, și implicit că este repetent în teoria freudiană, în direct la Realitatea TV este Constantin Cornea, un personaj la care media apelează frecvent.

Articol scris pentru www.rezistăm.eu

© andreea for Andreea Talmazan, 2017. | | No comment | Add to del.icio.us
Post tags: andreea talmazan, constantin cornea, protestul copiilor, psiholog

Feed enhanced by Better Feed from Ozh