Într-una din zilele toamnei,într-un coş mare şi împodobit cu frunze colorate cu galben,roşu şi puţin verde s-au întâlnit la un loc câteva mere, câteva pere, câţiva struguri cu bobiţe mari şi câţiva cu bobiţe mai mici. Toate fructele erau vesele şi abia aşteptau să fie alese şi să fie mâncate de copii şi de oamenii mari.

La un moment dat, în coşul lor încăpător şi-a făcut apariţia un fruct nou. Mare, galben, dar părea cam încruntat. Nu era prea prietenos. Fructele vesele s-au speriat de asprimea noului fruct,deşi pe coaja lui au simţit un puf cafeniu care le amintea de verişoara lor prietenoasă, piersica. Dar acesta părea îmbufnat, acru, încăpăţânat.
-- Cine eşti tu ? Nu te-am mai văzut până acum printre noi! spuse un măr roşu curajos ca întotdeauna. Nu pari a fi măr, pentru că nu ai forma noastră rotundă. Şi nu ai nici rezistenţa noastră uşoară. Cred că oamenii se rănesc atunci când vor să muşte din coaja ta. Şi semeni mai mult cu o pară !
-- Ba nu ! strigă o pară cu codiţa în sus. Uită-te la forma mea alungită. El e mai îndesat faţă de mine...Seamănă mai mult cu o lămâie..
-- Şi nici strugure nu e, începură bobiţele să freamăte Cum ar fi să fie mai mulţi ca el pe un ciorchine ... Are şi coaja tare...Nu cred că e foarte popular…
-- Deci, cine eşti tu,fruct galben cu coaja tare şi cu puful ăsta care ne-a umplut pe toţi din coş ? luă din nou cuvântul mărul cel roşu.
Noul fruct tuşi timid să-şi dreagă vocea.Cu un glas aproape şoptit spuse :
-- Îmi pare rău că v-am deranjat,aici în coş. Sunt cam timid că nu prea sunt popular în rândul fructelor. Am coaja şi interiorul tari aşa că oamenii vă preferă pe voi. Nu sunt o lămâie, deşi şi despre mine se zice că am un gust neobişnuit. Dar cine mă mănâncă nu mă mai uită. Sunt şi acru şi dulce şi zemos dar şi tare.Se zice despre mine “face gura pungă”,Asta e când se grăbesc şi mă încearcă prea devreme. Dar toţi mai gustă odată atunci când îmi vine vremea.Eu vin la rând toamna târziu aşa că am şi eu prospeţimea mea. Sunt solitar, deşi cresc într-un copac ca şi voi, cu alte fructe ca mine. Dar atunci când mă gustă oamenii preferă să ia un singur fruct şi să mă împartă tuturor în feliuţe. Aşa că nu sunt obişnuit cu prea multă companie în jur. Dar să facem cunoştinţă cum trebuie : eu sunt o Gutuie şi îmi pare bine să fiu cu voi şi împreună să alintăm gustul oamenilor, să-i ajutăm să fie sănătoşi şi voioşi.
Tu ai gutui în coşul de fructe al toamnei ?