Cristian Tudor Popescu a realizat un bilanț referitor la activitatea lui Nicușor Dan după 200 de zile de mandat, evidențiind atât progresele, cât și controversa care îl înconjoară. Dan, care a câștigat alegerile cu scopul clar de a împiedica o catastrofă în administrația Capitalei, pare să fi schimbat, însă, direcția de la momentul în care a preluat funcția. În ultima perioadă, el s-a concentrat mai mult pe strategia de a câștiga un al doilea mandat decât pe problemele imediate ale orașului.
Un aspect semnificativ al mandatului său a fost numirea lui Ilie Bolojan în funcția de premier. Totuși, Popescu critică lipsa de susținere publică pe care Dan a arătat-o față de Bolojan în momentele esențiale, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la coerența acțiunilor sale politice. Mai mult, renunțarea la angajamentul de a nu crește TVA a generat nemulțumiri în rândul publicului, amplificând dezbaterile asupra alegerilor politice și strategice ale primarului.
Una dintre marile controverse în jurul său a fost legată de reticența de a investiga activitățile serviciilor secrete, precum SRI și SIE, în contextul responsabilităților lor în alegerile precedente. Dan a preferat să colaboreze cu aceste instituții în lupta împotriva corupției, punând în umbră necesitatea unei transparențe mai mari în ceea ce privește activitatea acestora în trecut.
De asemenea, contestarea sa la Curtea Constituțională în legătură cu Legea pentru combaterea extremismului a fost respinsă, punând în lumină o altă dimensiune a mandatului său. Într-o altă decizie controversată, decorarea unui fost soldat implicat în pogromuri a stârnit reacții negative din partea publicului, evidențiind nevoia de o gestiune mai atentă a simbolurilor istorice și a memoriei colective.
În ceea ce privește alegerile pentru Primăria Generală, Dan a ales să susțină un candidat fără șanse reale de câștig, iar acum, în fața victoriei rivalului său, reacțiile sale par să fie caracterizate printr-o tăcere desconcertantă, ceea ce sugerează o frustrare profundă.
Analizând tot acest tablou complex, Popescu trage concluzia că, în ciuda controversei ce îl înconjoară, Nicușor Dan reușește, paradoxal, să mențină o stare de optimism în rândul națiunii. Această capacitate de a induce o stare de veselie, în ciuda problemelor și controverselor, poate fi un semn al unei strategii mai ample de comunicare, dar și o provocare pentru modul în care va fi perceput în viitor.
Astfel, bilanțul realizat de Cristian Tudor Popescu propune o reflecție profundă asupra impactului pe care Nicușor Dan îl are asupra societății și a felului în care deciziile sale pot influența viitorul Bucureștiului și nu numai.