Sări la conținut
Mass Media 7

Criza ouălor în România: aproape 50% din producția națională rămâne nevândută, iar fermierii se îndreaptă spre exporturi masive.

Criza ouălor din România a dus la o situație complicată, afectând drastic piața locală. Această criză a rezultat în imposibilitatea vânzării a circa 50% din producția internă a fermierilor, din cauza nerespectării criteriilor de bunăstare a animalelor în fermele de găini. Drept urmare, prețurile ouălor au crescut semnificativ, iar magazinele se confruntă cu o ofertă din ce în ce mai limitată.

În primele șapte luni ale acestui an, fermierii români au reușit să exporte peste 600 de milioane de ouă, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din producția totală. Destinațiile principale pentru aceste exporturi sunt Franța, Belgia, Olanda, Germania și Italia, țări care, în prezent, se confruntă cu propriile crize de ouă din cauza focarelor de gripă aviară. Deși România are un grad de autosuficiență alimentar de 120% în ceea ce privește ouăle, problemele de stocare fac ca situația de pe rafturi să fie într-o continuă deteriorare.

Prețurile exterioare sunt de aproximativ 25% mai avantajoase decât cele din România, ceea ce determină mulți fermieri să se orienteze către piețele externe, lăsând astfel consumatorii români cu mai puține opțiuni. Această alegere este influențată nu doar de costuri, ci și de cerințele de bunăstare a animalelor care, în multe cazuri, nu sunt îndeplinite de fermele locale. Majoritatea ouălor disponibile în România provin de la găini crescute în condiții denumite COD 3, adică în baterii. Începând din acest an, însă, comercializarea acestor ouă a fost interzisă, ceea ce agravează și mai mult problema ofertei.

Deși țara dispune de suficiente resurse pentru a-și satisface consumul intern, criza de ouă continuă să afecteze piața. Rafturile supermarketurilor sunt vizibil mai goale, iar ouăle disponibile sunt vândute la prețuri disproportionate, ceea ce afectează puterea de cumpărare a consumatorilor. De asemenea, această criză a generat o distorsionare a pieței, provocând nu doar o creștere a prețurilor, ci și o incertitudine în ceea ce privește viitorul aprovizionării cu produse din ouă.

Pe termen lung, este esențial ca autoritățile să intervină pentru a sprijini fermierii locali în adoptarea unor standarde internaționale de bunăstare a animalelor. Fără aceste îmbunătățiri, România riscă să se confrunte din nou cu crize similare, afectând nu doar economia agricolă, ci și sănătatea și siguranța alimentară a consumatorilor. În concluzie, deși România are potențialul de a-și satisface cererea internă, implementarea de măsuri eficiente este vitală pentru a evita penuria de ouă și pentru a asigura un preț echitabil pe piață.