Revenind la gasirea solutiilor , dupa multe dezbateri in
propria-mi minte concluzionez ca avem o solutie care nu poate da
gres , doar ca este una pe termen lung cu rezultate in viitor nu in
prezentul nostru mizerabil. Cu riscul de a lungi vorba si de a fi
pus la zid voi face o paralela cu bataie lunga intre regimul
inainte de 89 si situatia fotbalului nostru contemporan si voi
concluziona transant ca sperantele noastre se leaga de singura si
unica scapare care nu poate da gres decat prin prostie , rea vointa
si delasare. Se spera , se asteptau capitalistii , se visa cu ochii
deschisi iar asteptarea se prelungea parca la nesfarsit .. DAR
intr-o zi de decembrie a inceput declinul , atat de rapid .
Dictatorul nu mai putea sa se bata , sa tina de ce "a fost al lui"
timp de atatea decenii. Sarind peste toate aspectele concrete , el
a cazut . Si regimul lui a cazut. Si totul s-a schimbat in altceva
. Bun , rau , dictatorul disparuse din peisaj. Prea putin conteaza
cum , ceea ce conta atunci era schimbarea.
Solutia nu este inlaturarea miticilor prin acelasi procedeu ci asteptarea producerii inevitabilului. Dicatorii vor cadea. Cum? Cand? Nimeni nu stie concret , insa a mai fost unul care s-a crezut invincibil . Ce DNA ? care garda financiara ? Timpul trece , ceasul ticaie , miticii imbatranesc iar ce "este al lor" nu va mai fi . Daca solutii cu impact in prezent nu gasim hai sa traim cu gandul ca intr-o zi inevtabilul se va produce iar aceste personaje vor disparea definitiv din fotbal. Ne pasa prea putin cum si de ce vor disparea . Asteptam finalitatea si revolutia fotbalului romanesc daca din fata televizorului nu putem face nimic. Sa visam si noi iar ziua cand visele se vor transforma in realitatea mult asteptata , vom mai face o gaura in steag pentru a ne aduce aminte de acea zi pe vecie.