Dragoste veche
Ptr. Bendis
Ea mă aştepta, întinsă pe negrul pian,
aproape albă, aproape femeie,
părul ei acoperea cântecele,
aveam pentru ochii pereților un vis cu piane mecanice...
Apoi ne-am schimbat oasele, mâinile, sângele,
chiar ne iubeam ca-ntr-un mit,
focul din sobă încălzea gutuile din camera noastră,
încălzea erele, arhetipurile,
focul din sobă era zeul iubirii,
la final ne-am uitat trupurile pe treptele zorilor,
doar suflete în căutarea miracolului din cuvinte nespuse...
Constantin Stancu - Hațeg ©
Foto: Drum prin pădurea miracolelor