Modalitățile prin care ne stricăm copiii sunt multe și variate și devin mai sofisticate odată cu trecerea timpului.
Astăzi am un episod despre un banchet de final de clasa a 8-a. Nu mi s-a întâmplat mie, slavă Domnului, ci îl trăiesc din povestiri alături de o amică.
Școala e una din centrul capitalei, zonă selectă. Sunt mai multe clase de-a 8-a și au hotărât să facă împreună minunata petrecere. O mămică s-a implicat (alta decât amica mea), au găsit un restaurant pe malul unui lac în nordul capitalei. A obținut femeia preț bun, toate bune și frumoase. Și-acum apare în scenă ea care scrie un email lung de te plictisești citindu-l. Esența polologhiei e că ”este inadmisibil ca o școală cu un asemenea renume să facă banchetul într-o locație ca aceea, că renumele școlii va fi pătat, că este o rușine”. Propunerile ei: un salon de nunți dintr-un hotel de 5 stele sau un hotel din Poiana Brașov.
Și ca să fie treaba-treabă unul dintre copiii de la clasa cu mămica rușinată i-a spus altuia ai căror părinți nu erau de acord: dacă ești sărac și nu-ți permiți să mergi la munte, lasă măh, că facem chetă și îți plătim.
Bașca, și profesorii vor tot în Poiana, că e drăguț să ieși din București gratis un week-end și să pui poze pe facebook despre cum te iubesc pe tine elevii și ce oameni deosebiți sunt părinții.
Nici nu contează atât de mult locurile alese, dar abordarea prestigiu școală vs stele restaurant mi se pare greșită și periculoasă pentru dezvoltarea copiilor.
Ce învață niște copii de 13-14 ani din toată treaba asta? Cu ce-și ocupă ei timpul înaintea celui mai important examen din viața lor? Când a ajuns renumele unei școli să stea în locul unde fac banchetul și în sumele cheltuite de părinți?
Acum mă întreb cu ce au greșit unii părinți de trebuie să cheltuiască 5-600 de lei cel puțin pentru un banchet când copiii ăștia s-ar simți bine cu o stație de la care să cânte muzică tare, niște pizza și o sală încăpătoare?
Eu cred că am luat-o razna transformând un eveniment care este o celebrare a faptului că s-a terminat un ciclu școlar, este despre a fi împreună. La fel se întâmplă și cu serbările de grădiniță unde sunt părinți consternați că 100 de lei este o sumă prea mică pentru cadoul pe care moșul îl aduce copilului.
Dar nu-i așa, cu ce s-ar mai lăuda duamnele pe facebook dânsu-și cechin la cel mai de fiță restaurant? Ce mai contează că unii dintre noi le tot spunem copiilor noștri că nu banii, hainele, mașinile sunt importante și că astea trebuie să reflecte niște studii, un statut social și nu țopârlăneala. Și vorbim despre faptul că generațiile astea de copii sunt superficiali, că își doresc totul repede, că nu apreciază valorile. Păi de la cine să învețe?
Și eu acum ce să înțeleg? Noi ăștia care învățăm mai la periferie trebuie să facem banchetul la bodega cu umbreluțe de la colț?