”Nu’i tot una câţi suntem!” Aşa scrie un oarecare secui-ungur, într’un articol publicat în săptămânalul ”Szekely uisag” (nr.85, 01-07. 2011) din Sfântu Gheorghe, arătându’se foarte îngrijorat de rezultatele apropiatului recensământ al populaţiei. Sigur, ”nu’i tot una”. Dorinţa lui – dar şi a altora – este să fie cât mai mulţi. Asta şi’au dorit ungurii dintotdeauna! Să fie mai mulţi decât sunt în realitate! Pentru aceasta au dus o politică de deznaţionalizare de’a dreptul diabolică, crezând că ,”vor putea maghiariza până şi pietrele”!

Ce’i drept, pietrele nu le’au putut maghiariza, în schimb au maghiarizat toate naţionalităţile cu care au intrat în contact. Este un lucru ştiut de toată Europa!

Îl ştia şi tânărul, pe atunci, Mihai Eminescu, care scria în 1870:

”Cele şasesprezece milioane de unguri cu care înşală Europa sunt o minciună. Şi cine nu’şi aduce aminte cum au schimbat numele indivizilor din districte întregi, încât bieţii locuitori nemţeşti nu…