Săptămâna trecută, Centre for Research on Energy and Clean Air, un think tank înființat la Helsinki în 2019, a publicat o analiză săptămânală a exporturilor de combustibili fosili din Rusia. Think tank-ul amintit publică aceste informații începând de la plafonarea prețurilor pentru petrolul importat din Rusia, în decembrie 2022, iar asta profilează câteva concluzii despre eficiența sancțiunilor împotriva Rusiei.

Unii analiști au arătat că, într-adevăr, UE importă mai puțini combustibili fosili din Rusia decât înaintea războiului din Ucraina, însă rămâne al doilea mare importator, după China, și nu se poate vorbi despre o ”independență energetică” față de Moscova. În februarie, UE a fost al doilea mare importator de hidrocarburi din Rusia, plasându-se între China și India. Înaintea invaziei ruse în Ucraina, UE era de departe principalul client al Rusiei.

Privind însă din perspectiva necesității de a zădărnici efortul de război al Rusiei, întrebarea nu este dacă UE și-a redus importurile de hidrocarburi din Rusia, ci dacă sancțiunile internaționale au reușit sau nu să împiedice Rusia să exporte mari cantități de hidrocarburi. Dacă UE a decis să-și reducă drastic consumul de energie, să scumpească energia pentru consumatorii casnici și industriali, însă Rusia a găsit noi clienți pentru hidrocarburi, înseamnă că sancțiunile lovesc Europa, nu Rusia.

Potrivit datelor oferite de think tankul de la Helsinki, exporturile de petrol din Rusia au scăzut odată cu plafonarea prețurilor. Valoarea exporturilor a scăzut de la 300 de milioane de euro, la 250 de milioane de euro pe zi. Scăderea nu este însă una dramatică dacă este să comparăm datele din februarie 2023 cu cele din aceeași lună a anului trecut, când valoarea exporturilor de petrol era tot în jurul a 250 de milioane de euro pe zi.

Prețul petrolului din Rusia a scăzut însă comparație cu prețul petrolului Brent, referința pentru Europa. Acum, diferența dintre petrolul Brent și petrolul rusesc (Ural) este de 32 de dolari pe baril. Se poate deduce de aici ca, pentru a obține de pe urma exportului o sumă similară cu cea din urma cu un an, Rusia a trebuit sa exporte mai mult petrol. Însă înaintea invaziei diferența dintre cele doua sortimente de petrol era chiar mai mare, de 35 de euro pe baril.

Mai degrabă, scăderea prețului petrolului din Rusia se datorează nu sancțiunilor, ci reducerii globale a prețului petrolului, pe fondul încetinirii creșterii economiilor occidentale, cu perspectiva intrării lor în recesiune.

În februarie 2022, Rusia a exportat 15 milioane de tone de petrol pe zi. În februarie 2023, exporturile au scăzut la 14 milioane de tone pe zi, o diferență insignifiantă, ce poate fi lesne explicată prin reducerea ritmului de creștere a economiei globale, nu prin efectul sancțiunilor. Rusia a reușit să treacă peste sancțiunile occidentale înlocuind Europa cu India și China. Iar o parte din petrolul exportat în India este rafinat și se îndreaptă apoi către Europa cu ”etichetă” indiană.

Între timp, consumatorii din Europa se confruntă cu facturi mari la energie, motiv pentru care consumul a scăzut cu 20% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Iar asta nu înseamnă doar că temperatura din locuințe și confortul au scăzut, ci și că multe sectoare industriale au început să se contracte. Până acum, este limpede că prețul sancțiunilor este plătit de europeni, iar rolul lor de a pedepsi Rusia a fost mai slab.

La jumătatea lunii februarie, firma de consultanță maritimă Windward atrăgea atenția că apele din apropierea exclavei spaniole Ceuta, din Maroc, au devenit scena unor vaste operațiuni de transfer a țițeiului de pe un tanc petrolier pe altul, o operațiune ce are legătura cu sancțiunile impuse Rusiei. Porturile din Africa de Nord primesc acum cu 147% mai multe tancuri petroliere din Rusia comparativ cu anul trecut. Cum datele oficiale arată că un număr foarte mare de asemenea nave și-au schimbat proprietarul în ultimele luni, companiile de consultanță din domeniu au tras concluzia că Rusia și-a creat o „flotă întunecată” de petroliere pentru a se sustrage sancțiunilor. Transferurile de pe o navă pe alta s-au înmulțit dramatic în zona Africii de Nord, dar și în Marea Neagra, arată compania Windward, citată de OilPrice.com, care precizează că Rusia se folosește de petroliere înregistrate în Panama, Malta, Liberia sau Camerun. Pe 7 februarie, Reuters relata că transferul de petrol provenind din Rusia de pe tancuri petroliere mai mici pe unele mai mari a crescut de opt ori în Marea Mediterana, în luna ianuarie 2023 (când era deja în vigoare interdicția UE pentru importurile de petrol din Rusia pe cale maritimă) față de luna decembrie 2022. Reuters arăta că porturile în zona cărora se fac transferurile sunt Ceuta și Kalamata, în Grecia. În general, transferul țițeiului de pe nave mai mici pe unele mai mari este o practică frecventă, pentru a reduce costurile de transport pe distanțe mari. În cazul de față, transferurile pot fi făcute și pentru ocolirea sancțiunilor.

Un alt exemplu despre ”eficacitatea” sancțiunilor vine din Kârgâzstan, unde datele oficiale arată o creștere de 2,5 ori a exporturilor în Rusia în 2022 comparativ cu anul precedent. Multe produse exportate de Kârgâzstan în Rusia în 2022 nu figurau deloc pe lista exporturilor din 2021: șampon, scobitori, săpun și piese auto. Apoi, în 2022 în UE au ajuns mari cantități de lemn din Belarus, etichetat ca provenind din Kârgâzstan. Explicația este simplă: unele republici central-asiatice au devenit plăci turnante pentru re-exportarea produselor din țările supuse sancțiunilor vestice sau a produselor care au interdicție să ajungă în aceste țări supuse sancțiunilor. Iar toate acestea se întâmplă în condițiile în care, în luna iunie 2022, Biroul pentru Industrie și Securitate al Departamentului de Comerț al SUA a inclus Kârgâzstanul și alte 17 state pe o listă de țări „prin care se știe că trec exporturi restricționate sau controlate înainte de a ajunge la destinații în Rusia sau Belarus”.

Rezultatul este că, în multe cazuri, consumatorii ruși nu simt efectul sancțiunilor atât de puternic pe cât este el prezentat în presa occidentală. Nu doar că produsele nu au dispărut din rafturile magazinelor, dar nu puține au rămas de proveniență occidentală, grație schemelor de ocolire a sancțiunilor. Rușii își pot cumpăra un iPhone la un preț asemănător cu cel din SUA, mai mic decât cel din Europa, datorită importurilor „gri”. Rușii își pot cumpăra pe mai departe automobile germane, la un preț cu circa 10-15% mai mare, via Kazahstan. Rușii pot folosi în țară cardurile bancare uzuale în Vest, iar pentru situațiile în care se deplasează în Occident apelează la carduri emise în țări din Asia Centrală sau Caucazul de Sud, obținute în urma emiterii unor documente de rezidență fictive, pentru care a apărut o piață neagră înfloritoare.

Cotidianul RO