Mi-am deșirat cuvintele toate în fluturi albi și
reci, ca stelele. Apoi mi-am agățat de buze aripile lor, să se
odihnească o secundă într-un cântec... și am închis
ochii.
Gânduri, ritmuri, vise încep să danseze pe axa
timpului care-și ține deja răsuflarea, în verde și albastru-azur.
Și-ncep a se rostogoli clipele în venele mele, atât de repede încât
pare că s-au adunat aici anotimpurile toate.
Mototolesc între buze fiorii ce mă cuprind și
cuvintele deșirate, îmi șterg ochii inundați de lacrimi și simt
cum, înghesuită la pieptul tău, aștept să-mi dai un rost vieții...
și nu doar atât!
