Cuvintele omoara oameni
In linstea noptii,
Cand felinarele ating trotuare
Patate de emotii…
Cuvintele omoara oameni
Si armele la fel.
Pierduti printre cadavre,
Ne tinem inimile-nportofel
Si plangem plini de temeri
Aruncand vina pe “ea”, pe “el”…
Doar ca sa dam jos de pe umeri
Greutatea ce ne apasa-n veacuri
Trupurile sfaramate…
De vorbe grele ca niste tancuri.
De vorbe grele ca niste tancuri.
Ne aparam cu-n “fier” in mana
Si sangeream incet, incet,
Pan' ce ramanem inerti,
Prizonieri in timp si spatiu
…Dansam ca la cabaret…
Lasandu-ne in voia sortii.
Tintuiti parca de cactusi albi
In blocuri de gheata albastra,
Ne soptim incet,
Printre zgomote de dinti scrasniti;
"Am uitat cum sa fim fericiti!"
Cuvintele omoara oameni
Cand uitam sa fim umani.
Ne injunghiem aproapele cu un pumnal,
Pe la spate, ca un dusman
Ce ne vaneaza in noapte...
Si atunci...omoara fapte.
Cuvintele omoara oameni
Si oamenii omoara oameni.
Suntem cu totii paraziti!
Ne executam sistematic sufletul,
Punandu-ne singuri la zid.
Foc!
