În cazul unui atac din partea Rusiei asupra flancului estic al NATO, conform unei analize publicate de Financial Times, am putea rezista teoretic timp de 45 de zile. Acest interval ar reflecta necesitatea mutării armamentului și forțelor din vestul Europei către est. Vechile poduri, drumurile, trenurile și gările incompatibile, alături de birocrația care încetinește mobilizarea, pun în pericol capacitatea NATO de a reacționa rapid la o amenințare la granița cu Rusia. De exemplu, livrarea tancurilor franceze Leclerc în România în 2022 a necesitat săptămâni, nu zile.
Financial Times menționează două incidente pentru a ilustra dificultățile întâmpinate de Europa în mutarea trupelor de la vest la est. După invazia Ucrainei din 2022, Franța nu a putut trimite tancurile Leclerc în România pe cea mai directă rută terestră prin Germania, din cauza greutății excesive care le-a împiedicat circulația pe drumurile germane. În consecință, acestea au fost transportate pe mare, prin Marea Mediterană. De asemenea, în timpul unui exercițiu militar desfășurat între 2014 și 2017, generalul american Ben Hodges a observat un incident în Polonia, unde zeci de vehicule blindate Bradley au avut turelele smulse din cauza înălțimii excesive pentru gară.
Mutarea unei armate din vestul în estul Europei ar dura 45 de zile în prezent
Competitia înarmării nu se limitează la achiziționarea de armament sau la pregătirea trupelor. Mobilizarea rapidă a soldaților, echipamentelor și muniției din vest, unde se află majoritatea forțelor NATO, către flancul estic al alianței este esențială, subliniază sursa citată. Ofițerii UE estimează că, în prezent, această mutare ar necesita aproximativ 45 de zile, iar o nouă propunere privind ‘mobilitatea militară’ vizează reducerea acestui termen la cinci sau chiar trei zile.
Generalul german Alexander Sollfrank, responsabil cu pregătirea națiunii sale pentru un astfel de scenariu, a menționat că toate componentele trebuie să funcționeze ‘ca un ceas elvețian’, cu scopul de a transmite un mesaj clar către Moscova: ‘Știm ce faceți și suntem pregătiți. Uitați-vă: suntem aici.’
Prima provocare înainte ca trupele NATO să fie mobilizate constă în recunoașterea politică a unei crize iminente. Înainte de invazia Ucrainei, unii lideri occidentali au fost reticenți în a crede că Vladimir Putin ar comanda un atac. ‘Cât de rapid putem înțelege ce planifică? Apoi, viteza deciziei contează: mobilizăm, extragem muniția din depozite. Ceasul ticăie și trebuie să acționăm înainte ca rușii să ne atace’, a explicat Ben Hodges.
Liderii europeni trebuie, de asemenea, să ajungă la un consens cu președintele SUA privind natura amenințării și răspunsul NATO. Atitudinea schimbătoare a lui Donald Trump față de Rusia a ridicat semne de întrebare în Europa, dar Washingtonul a reafirmat angajamentul său față de alianță și clauza de apărare colectivă.
Cum ar arăta o mobilizare de trupe și armament către est
După aprobarea NATO, inițiază mobilizarea către est. Detaliile precise pentru diverse scenarii și rutele de deplasare rămân secrete, dar se estimează că ar fi vorba de aproximativ 200.000 de soldați, 1.500 de tancuri și peste 2.500 de vehicule blindate din SUA, Canada și Marea Britanie. ‘Mobilitatea militară este esențială pentru o securitate și apărare eficientă. Infrastructura adecvată ne asigură că putem desfășura forțele necesare la momentul potrivit’, a declarat un oficial NATO.
Generalul Ben Hodges a subliniat că hărțile SUA cu rutele-cheie din Europa s-au îmbunătățit semnificativ de la incidentul cu turelele smulse. Cu toate acestea, Alberto Mazzola, directorul infrastructurii feroviare europene, a spus că Europa abia acum își clarifică problemele. ‘Trebuie să verificăm care dintre tunelurile din Europa sunt adecvate pentru aceste transporturi’, a adăugat el.
În ceea ce privește gabaritul standard al Uniunii Europene, dimensiunile maxime ale trenurilor de marfă trebuie să fie corespunzătoare pentru a trece în siguranță sub poduri și prin tuneluri, iar aceste dimensiuni sunt adesea insuficiente pentru transportul militar. De asemenea, înclinarea șinelor poate crea dificultăți. ‘Dacă transportați o încărcătură grea, ea poate pur și simplu să cadă’, a explicat un oficial UE.
Pentru a aborda problema diferențelor de ecartament în țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania implementează un proiect de 24 de miliarde de euro pentru integrarea în rețeaua feroviară europeană. Proiectul ‘Rail Baltica’ este conceput pentru a facilita mișcările militare, având capacitatea de a transporta încărcături mari. ‘Uniformizarea ecartamentului este esențială pentru eficiență și securitate’, a declarat Marko Kivila, directorul general al proiectului.
O altă provocare este urcarea și coborârea soldaților (din trenuri sau vehicule), care poate genera aglomerări și întârzieri ce îi fac vulnerabili la atacuri, a adăugat el. Transportul de echipamente militare din Spania și Portugalia se confruntă cu probleme similare, având în vedere că Peninsula Iberică utilizează ecartamente diferite față de restul Europei. De asemenea, necesită lucrări semnificative la rețeaua rutieră din Germania, care, datorită poziției sale geografice și găzduirii a 37.000 de soldați americani, joacă un rol central în planurile NATO. Anul trecut, o porțiune de 100 de metri din Podul Carola din Dresda s-a prăbușit, exemplificând starea deplorabilă a infrastructurii rutiere din Germania.
Livrarea tancurilor franceze Leclerc în România a durat săptămâni
Livrarea tancurilor Leclerc către România în 2022 a durat săptămâni în loc de zile, deoarece autoritățile vamale germane nu le-au permis să treacă din cauza greutății excesive pentru a fi transportate pe șosele. Transportul a fost realizat pe mare, din portul Marsilia către Alexandroupoli în Grecia, iar ulterior prin calea ferată către România.
În întreaga Uniune Europeană, statele membre au identificat aproximativ 2.800 de ‘puncte critice’ de infrastructură de transport care necesită modernizare urgentă. Bruxelles-ul a redus ulterior această listă la 500 de proiecte prioritare. Țările NATO, cu excepția Spaniei, au convenit în iunie să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB pe an până în 2035, din care 1,5% va putea fi direcționat către infrastructură. În Germania, oficialii din domeniul apărării solicită includerea rutelor esențiale într-un plan de 500 de miliarde de euro pentru modernizarea drumurilor, podurilor și căilor ferate.
Un aspect mai puțin obișnuit al deplasării trupelor către est este traversarea țărilor care nu sunt implicate în război, ceea ce impune respectarea reglementărilor vamale și legislației muncii în ceea ce privește orele de conducere pentru șoferii de camioane. ‘Dacă s-ar declara o stare de război, toate aceste obstacole birocratice ar fi eliminate. Dar dacă se declară, deja e prea târziu. Acesta este punctul crucial… Nu suntem ancora în stare de război’, a explicat analistul Jannik Hartmann.
Europenii lucrează la un așa-numit ‘Schengen militar’ pentru a standardiza reglementările fragmentate privind mobilitatea trupelor. Germania, Polonia și Olanda au semnat anul trecut un acord pentru a simplifica transportul militar între ele. Parlamentarul francez, François Kalfon, implicat în problematica transportului militar, a evidențiat că ‘pentru același convoi de camioane’ pot exista multiple seturi de cerințe în fiecare țară. Este improbabil ca documentația să fie digitalizată, deoarece NATO preferă copie pe hârtie din motive de securitate cibernetică.
Pentru a accelera modernizarea, guvernele apelează la sectorul privat. Forțele armate germane au semnat anul acesta un contract de 260 de milioane de euro cu o divizie de servicii a grupului de armament Rheinmetall pentru a sprijini convoaiele ce tranzitează țara. Aceasta implică furnizarea de paturi, mese mobile și centre de întreținere pentru tancuri. Bundeswehr-ul (Forțele armate ale Germaniei) are, de asemenea, un parteneriat cu divizia de marfă a companiei feroviare de stat Deutsche Bahn.
Totuși, generalul german Sollfrank a avertizat că încă există ‘o multitudine incredibilă de tipuri de vehicule și o cantitate uriașă de muniții diferite’, ceea ce face ca această sarcină să fie extrem de complexă. ‘Nu poți planifica fiecare detaliu în avans. Asta nu funcționează. Însă poți anticipa scenarii… iar această planificare este în curs de desfășurare’, a subliniat el.
O divizie ușoară formată din aproximativ 15.000 de soldați și 7.500 de vehicule ar putea necesita până la 200 de trenuri, fiecare cu până la 42 de vagoane, ajungând la un total de 8.400 de vagoane. Organizația europeană a industriei auto, ACEA, a cerut ‘licitări comune și specificații armonizate’ pentru a stimula producția de vehicule grele necesare.
Acest demers uriaș la nivel european poate părea alarmist, dar generalul Sollfrank subliniază că este esențial. ‘Trebuie să ne imaginăm ceea ce pare de neimaginat. Este vorba despre descurajare. Descurajarea funcționează doar dacă suntem credibili. Și suntem credibili doar dacă avem planuri și suntem pregătiți.’