Adevărul e, că, de când a cucerit estul Ierusalimului, în iunie 1967, Israelul a rămas nu doar singurul stat democratic din zonă, ci s-a dovedit şi unicul în stare să garanteze securitatea tuturor lăcaşurilor sfinte din Ierusalimul răsăritean şi Ţara Sfântă, precum şi accesul liber al tuturor credincioşilor la ele.

[..] În fond, cum se întreba recent un observator german, oare ce capitală israeliană ar accepta Hamas, în afara Ierusalimului, de vreme ce gruparea palestiniană refuză dreptul la existenţă al Israelului? Şi cât timp îşi va mai întemeia vestul politica pe capitularea în faţa ameninţărilor cu violenţa, conferind, astfel, şantajului succes?

Puternica emoţie generală e firească, între altele pentru că Oraşul Sfânt este la temelia unui conflict şi acut şi extrem de complex. Şi vechi. In fond, n-a fost întotdeauna capitala Israelului. Anterior a constituit scena altei mutări, nu mai puţin spectaculoase. Un rege evreu, revendicat de creştinism ca strămoş al lui Isus, şi-a mutat capitala Iudeei…