La mai bine de 24 ore, de când prietenul și colegul nostru drag, Daniel Dimache a fost înhumat, încă îmi găsesc greu cuvintele, sunt prea puține pentru un OM, un JURNALIST și un SUFLET NOBIL.

Daniel Dimache, nu ezista să publice în www.gazetaph.ro, comunicatele trimise de redacția noastră, comunicate privind diverse spectacole și campanii umanitare organizate de INFO PLOIEȘTI CITY.

Nu ezita să mă laude că-s un jurnalist foarte bun, printre cei mai corecți...NU DANE, TU ERAI, eu sunt la Under 21.

Și da, chiar dacă ne vedeam rar am desprins aceea acuaritețe a ta și să rămân la fel de modest și puternic, la fel de empatic și imparțial.

Pe 25 februarie, ne-am revăzut în locul blestemat și cel care ți-a fost casă în ultimele tale 3 zile printre NOI,la Sala Coloanelor a Palatului Culturii.

Prietene, știu că ne-ai auzit din sicriul tău rece, vorbeam cu Alex („fratele„ nostru drag) „ Hai Dane, trezirea, ai dormit prea mult.Hai la treabă...„.

Din păcate și nedrept ai rămas acolo, înconjurat de coroane, familie, prieteni și colegi.

Fiecare fiind înlemnit de durere și punânduși aceeași întrebare „De ce?„.

Da, Dane...De ce atât de devreme și nedrept?

De ce nu ai mai stat cu noi?

Acum...scrii editoriale cu și despre îngeri și ne veghezi de sus...

Despre Petrolul, echipa ta de suflet.

A luat bătaie de la Sepsi, a terminat pe locul 10 campionatul regulat.

Va avea viață grea în play ouţ.

Duminică, ultima ta zi pe Pământ.

Mi-se derulează în minte lacrimiile Iulianei și durerea ei, care te mângâia pe cap.

Lacrimiile lui Eugen Cristescu, ale colegilor și prietenilor tăi.

Acolo a fost și actrița pe care o adorai enorm, Rodica Tudor, aceasta a fost și pe ultimul tău drum.

O parte dintre colegii tăi au fost și ei, acolo.

Subsemnatul, Eugen Cristescu, Ecaterina Petrache, Virgil Rădulescu, Violeta Stoică, Iulian Maxim, Mihai Ciobanu, Sorin Georgescu, Arthur Zafiriadis, Sorin Georgescu, Valentin Lazăr, Adrian Rădulescu.

Pe restul, iartă-i, sigur au fost moral lângă tine și fizic, anterior.

”Fratele„ Stoian, nu putea să vadă atâta durere și pe tine în groapa aceea rece, unde îți somnul de veci.

Ar mai fii multe de spus, dar mă voi opri aici.

Pentru noi toți rămâi un exemplu, un exemplu viu în memoria noastră.

”Pe măsură ce trece timpul îmi pare tot mai rău și îmi dau seama că sănătatea e cea mai importantă, oricâte lupte am duce.

Să ne apărăm principiile, dar să nu le lăsăm să ne distrugă sănătatea!

Dumnezeu să-l ierte pe Daniel Dimache și să le dea putere celor dragi lui, care au rămas să-l plângă.„-Eugen Cristescu.

P.S. Adio prieten drag, ai grijă de tine acolo sus, și de noi aici jos.

CONDOLEANȚE și DUMNEZEU SĂ TE AIBĂ-N PACE

P.P.S. Al tău prieten și coleg, GABI DIMA.